Uneori
2 iulie 2014
Uneori obosesc -
de toţi şi de toate.
Şi atunci…
trag obloanele şi plec
în sufletul meu,
cât mai departe…
2 iulie 2014
Încă o duzină… de cuvinte
7 iunie 2014 6 comentarii
Ce e versatil? Sufletul, gândul?
Poate numai şi numai cuvântul?
Cuvântul poartă, cuvântul rezumat,
cuvântul scenariu, cuvântul încercat,
cuvântul căuş, cuvântul năvod…
Cuvântul nerod?
Ne rod simptome bizare,
ne lasă pe limbă luciu fără sare
sau scame amare – colaj,
croiesc un decalaj,
sapă o falie în fiecare cameră
efemeră…
Cine mai râde? Cine mai speră?
7 iunie 2014
Vine-o milostivă vreme…
22 mai 2014 20 comentarii
imagine preluată de aici
Vine-o milostivă vreme
Când durerile-s poeme,
Despletind, din vers în vers,
Jalea, crâncen univers
Dintr-un suflet chinuit,
Printre slove adormit,
Cu plasturi din vorbele
Care nu-şi dorm nopţile.
22 mai 2014
Duzină de cuvinte… cu suflet
17 mai 2014 18 comentarii
Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!
Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare -
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă –
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.
Tributar T-ului
17 mai 2014 2 comentarii
Vreau să-mi adun aici toate poeziile, aşa că le reproduc sub formă de imagini (ca să nu i se-aplece jupânului Google fiindcă le vede în două locuri :P ) pe cele scrise iniţial prin alte părţi.
Te plac aşa cum eşti
26 aprilie 2014 21 comentarii
“TE PLAC AŞA CUM EŞTI”
e o minciună
pe care mi-o spun MIE
ne-ncetat,
până pricep că mint…
şi râd. Şi tac!
Adevărul adevărat
e că MĂ ACCEPT,
nu că MĂ PLAC!
22 septembrie 2013
(versuri scrise ca psi-luneală, fără să ajungă pe blog la data respectivă – nu mai ştiu de ce)
Zigzag în zadar
16 aprilie 2014 Un comentariu
Am uitat tot ce-aş fi vrut să spun,
Înainte de-a spune tot ce-aş fi vrut să nu uit…
Şi-acum gândul îmi zboară, nebun,
Într-un cerc, în zigzag, în zadar, în vacarm, în tumult…
14 aprilie 2014
O singură inimă
26 martie 2014 Un comentariu
Unduindu-şi şireturile
Şi-au unit vieţile.
Până când mâna destinului i-o dezlega,
Până când foarfeca sorţii i-o separa,
Nicio clipită nu se despart -
O singură inimă au, şi o-mpart!
26 martie 2014
- versuri scrise, cu întârziere, pentru gând din cuvânt
- imagini preluate de aici şi de aici
Cu timport pe tâmple (şi cu 12 cuvinte impuse)
15 februarie 2014 14 comentarii
Cu timport pe tâmple, tot mai alb,
Sunt un simbolid mereu în cursalt
Printre ani adunaţi în decenii.
Am trecut în presalt pragul dintre milenii,
Fără retur. Tufisură de-ntoarcere nu-i,
Eliterna-mi căutare mă poată haihui,
Semnervos printre macarieni cuidatini -
Elucubraţii ţesute de semeni străini,
Dar oameni şi ei, care-au afişurat
Tot ce-ar fi vrut şi nu li s-a dat
Fiindc-a fost greu de trecut prin becluză,
Prin nisipet umezit de o viaţă ursuză.
Merg-aşadar, ne-ntrerupt, drept ’nainte,
Slalom făcând doar printre cuvinte…
15 februarie 2014
- Versuri pentru duzina de cuvinte inventate (găsiţi aici, în tabel, şi alte duzini cu aceleaşi cuvinte), inspirate de poezia lui Carmen.
Geaba (cu o duzină de cuvinte impuse)
31 ianuarie 2014 18 comentarii
Sta stană, ascultând, apatic, cuvinte-n ţeasta-i sunând şui,
strivite parcă de-o şenilă pe şanţuri din creierul lui.
Un simţ deprins din ani de şcoală, vrând în şir logic să le-adune,
zvâcnea, ca un sort de ţipar, prin bietul său boţ de raţiune.
Dar, gros, rodea, sub “pleata” sură, viermele bolii fără leac
ce vrea şi poate să preschimbe orice cap limpede-n dovleac.
Căci geaba îşi scuipase-n sân ca să n-ajungă-un moş tâmpit,
timpul îl lua în râs, năstruşnic, şi-l scleroza necontenit… :P
28 ianuarie 2014
CĂRŢULIA MEA CU POVESTIRI
NEMIRA
NEMIRA
