Dies Irae
Pentru alte sensuri, vedeți Dies Irae (dezambiguizare).
Partea centrală a picturii lui Hans Memling, Judecata de apoi (cca. 1467–71)
Dies Irae (Ziua mâniei) este un imn religios în limba latină atribuit lui Toma de Celano din Ordinul Franciscan (1200 – cca. 1265)[1] sau lui Latino Malabranca Orsini (†1294), lector din Ordinul dominican.[2] Imnul datează din secolul al XIII-lea, dar sunt și surse care afirmă că ar fi mult mai vechi, având originea pe vremea Papei Grigore I cel Mare (d. 604) sau îi este atribuit sfântului Bernard de Clairvaux (1090-1153) sau sfântului Bonaventura (1221-1274).[1]
Text[modificare | modificare sursă]
- Dies irae dies illa,
- Solvet saeclum in favilla:
- Teste David cum Sibylla.
- Quantus tremor est futurus,
- Quando iudex est venturus,
- Cuncta stricte discussurus!
- Tuba mirum spargens sonum
- Per sepulcra regionum
- Coget omnes ante thronum.
- Mors stupebit et natura,
- Cum resurget creatura,
- Iudicanti responsura.
- Liber scriptus proferetur,
- In quo totum continetur,
- Unde mundus iudicetur.
- Iudex ergo cum sedebit,
- Quidquid latet apparebit:
- Nil inultum remanebit.
- Quid sum miser tunc dicturus?
- Quem patronum rogaturus,
- Cum vix iustus sit securus?
- Rex tremendae maiestatis,
- Qui salvandos salvas gratis:
- Salva me, fons pietatis.
- Recordare Iesu pie,
- Quod sum causa tuae viae:
- Ne me perdas illa die.
- Quaerens me, sedisti lassus:
- Redemisti crucem passus:
- Tantus labor non sit cassus.
- Iuste iudex ultionis,
- Donum fac remissionis,
- Ante diem rationis.
- Ingemisco, tamquam reus:
- Culpa rubet vultus meus:
- Supplicanti parce Deus.
- Qui Mariam absolvisti,
- Et latronem exaudisti,
- Mihi quoque spem dedisti.
- Preces meae non sunt dignae:
- Sed tu bonus fac benigne,
- Ne perenni cremer igne.
- Inter oves locum praesta,
- Et ab haedis me sequestra,
- Statuens in parte dextra.
- Confutatis maledictis,
- Flammis acribus addictis,
- Voca me cum benedictis.
- Oro supplex et acclinis,
- Cor contritum quasi cinis:
- Gere curam mei finis.
- Lacrimosa dies illa,
- Qua resurget ex favilla
- Iudicandus homo reus:
- Huic ergo parce Deus.
- Pie Iesu Domine,
- dona eis requiem. Amen.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b
„Dies Iræ”. Enciclopedia catolică. New York: Robert Appleton Company. 1913. - ^ „Scritti vari di Filologia”, The Catholic Encyclopædia, Rome: New Advent, 1901, p. 488, http://www.newadvent.org/cathen/12354c.htm
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
Elena Maria Șorban (2014), Noi și istoria muzicii, Cluj-Napoca: Eikon (cu traducerea versurilor în limba română)
