Pe un fotoliu vechi si rupt

Posted on by ratzone

Am facut pauza ieri si nu ma gandeam la asta. Aproape ca am facut si astazi, desi postul asta a stat deschis, ca un robinet de capitala de apa murdara, dar n-a curs nimic. Si, cand intr-un sfarist sfarsit s-a deschis, aproape ca apa s-a inchis de tot. Am gasit ca titlu o melodie de N.A. pe care o apreciez enorm si care este recomandarea mea pentru voi in seara asta, in caz ca intrati pe aici si credeti in ceea ce va spun, adica in fraza ca “muzica asta-i arma si-o descarc la tine-n tampla”. Nu mai este nevoie sa comentez la ce se refera, pentru ca blogul de aici e populat sau macar vizitat de oameni mintosi, care judeca, au ratiune si o folosesc intocmai spre a avea echilibru necesar, spre a lasa ‘abuzul internauticce deriva, din pacate, din ce in ce mai mult, din abuzul tembelizorului, care nu poate sa moara pentru ca… pentru ca sunt comezi si ne place cu telecomanda. Romanul e comod in ceea ce priveste informa, sau lipsa de informatie, fiindca aceste, aprent, antonime, devin sinonime contextuale cand cadrul este ascesta pe care-l discutam aici.

Am pomenit de roman si de munca si am un paragraf scurt pe care l-am gandit astazi in termeni simpli si directi, capabili de a patrunde direct in craniul gol golut al animalelor care-l propaga, in media si nu numai, prin mijlocele de care beneficiaza, statut si gloata care pune botu fara sa cantareasca. Vorbeam despre abuz, acesta este unul, daca stim sa-l scoatem din context ca pe un fapt pur, de sine statator.

Paragraf pentru minti deschise: sunt niste voci ‘vocale” ale unor prosti, ca altfel nu am cum sa exprim, care sustin fara a fi probat direct vreodata acest fapt, fie si pentru o secunda, ca muncitorul roman, care munceste in frig, pe strada, in canicula, pe salariu pe care aceste voci mizerabile il incaseaza intr-o zi sau mai putin, de fapt nu munceste. Sa va ia dracul pe toti care spuneti asta. Din partea mea si a blogului acesta, sa va ia dracul pe toti la un loc si pe fiecare in parte. Voi, care n-ati muncit o secunda in viata voastra aruncati cu pietre in oamenii astia sarmani in timp ce voi incasati pana la pranz cat au ei de pus in fata famililor in toata luna, in caz ca salariul ajunge la timp in luna asta, daca nu, mai au de indurat doua sau trei luni. Muncitorul roman munceste foarte mult pentru salariul pe care-l ia, dar tu functionar de birou, de la inaltimea inteligentei tale, meriti sa ai soarta lui si sa te vad atunci. As mai avea de zis despre jegurile care se simt ofuscate ca oamenii astia merg in mijloacele de transport in comun. Dar si maine e o zi. . .

Sfarsit de saptamana

Posted on by ratzone

E aproape sapte de seara intr-un loc sters de pe fata pamantului, la naiba nici nu cred ca exista pamant aici, intr-un loc numit vinerea neobisnuit de obisnuita, acolo unde nimeni nu stie unde este, doar sustine ca este. Am vrut sa scriu despre mai multe, eram aproape sigur ca e timpul pentru articolul despre blogroll (de blog) care inca n-a aparut complet in mintea mea, apoi eram sigur ca trebuie sa scriu despre analfabetism si semi-analfabbetism, adica sa explic ce inseamna cel de-al doilea termen prin prisma primului, pentru ca l-am folosit ieri in articolul cu explicatie de continut si consider ca e un cuvant-cheie in societatea romaneasca, iar, in ultima ora, m-am gandit sa scriu despre incultura raportata la ceea ce pretindem, adica se ia un corporatist care castiga 1000 de euro, are costum de 1000 de lei, telefon de la galaxie sau iphone, masina, neaparat in rate, garsoniera de 14 metri patrati si card de acces in cluburile scumpe din bucuresti, se intreaba trei lucruri despre bolivia, se ia raspunsul lui si se demonstreaza incultura in forma pura, bruta si de necombatut rational. El poate veni sa dea vina pe ceilalti care nu au jobul sau si nici nu stiu raspunsul, doar ca… ceilalti n-au beneficiat de contextul/culoarul sau de a ajunge acolo, n-au avut persoane cunoscute, n-au avut forta materiala. Deci este demonstratia care nu poate suferi esec.

Despre mine: am ramas fara solutii, gandesc in gol, nu e deloc tarziu, ma simt atat de obosit, nu ma suport, am atatea lucruri de invatat si de citit si nu am timp si nici bani. Daca vreodata o sa am bani, n-o sa mai am timp, ma voi trezi duminica realizand cine am fost, iar in timpul cand am facut asta, e deja luni. Apoi am murit invizibil pentru ca nici nu mi-am dat seama cand s-a intamplat asta. Mor pe mine pentru ca am atatea lipsuri.

O sa vorbesc despre blogroll (de blog) poate maine, poate duminica, fiindca stiu ca acel articol va ajuta cumva. Or sa ma urati cu stil, or sa va intre in cap. Pana atunci lucrez la solutii care nu exista. Daca aveti nevoie de mine, acolo ma gasiti!

Torbe – Soy un Rumano en Madrid (pe Youtube)

Posted on by ratzone

Planuiam sa scriu cu totul altceva, dar de ce sa intereseze pe cineva despre mine. Asa ca scriu si eu despre ce se scrie, cum si intelectualitatea platita din bani publici, de noi toti, scrie despre monden , sau despre Antena 3, sau despre euro, sau orice care nu are legatura cu latura lor, repet, finantata public, in public si pe sub masa. Personal, as vrea sa dispara si nu e cazul acum sa spun cum as vrea sa dispara pentru ca BLOGUL meu s-a mai albit de la un timp. Deci despre ce (se) scrie?

Da, ati ghicit pentru ca e cel mai simplu de facut. Si, inca o remarca marca Omu Gnom, pe care nu vreau sa-l cautati pe Google, pentru ca el nu se asculta, se simte,  care spune in felul acesta: “Si nu fi prost doar pentru ca e drumul cel mai usor de urmat”. Am ascultat melodia de la Torbe si m-am distrat frumos, intelegand simplu si direct, ce mesaj are de transmis si forma sa , forma pe care o consider ca fiind singura capabila sa trezeasca din letargie societatea bolnava, pentru ca adevarul se spune doar in gluma si cine se simte vizat se ataca. Cine nu, intelege care e scopul si ca el putea avea doar forma asta explicita. S-au trezit monstrii din spatele tastaturii sa vorbeasca, care cum (nu) stie mai bine, despre subiect si mai mult pe langa, replica la replica, legatura inexistenta la legatura bolnavicioasa. Daca ne consideram jigniti, cine se considera, e cumva cineva care n-are legaura cu practicile si modul de viata de a fi  bine expus in melodie?! Suntem atat de saraci incat nici sa fim rationali nu mai putem? Daca privim dincolo de aparente, lucrurile stau fix asa.

Oamenii fac exact asa, atat suntem, atat vom fi. Daca nu sunteti de acord, este in regula. Conditia mea este sa-mi recunosc conditia fata de mine, in primul rand, si mai apoi fata de voi. Deci eu sunt semi-analfabet, sarac, fara loc de munca, nepriceput certificat. Acum ca stiu ce sunt, este mult mai usor sa fiu obiectiv, ce optiuni am, care e adevarul in legatura cu lumea in care traiesc

VREM mai mult

Posted on by ratzone

M-am trezit ca stiu sa scriu postul acesta abia dupa ce renuntasem sa mai vreau, sa mai cred, sa mai fiu cel care crede ca se poate si altfel. Renuntasem demult sa mai ma gandesc la ceva mai mult decat ceea ce aveam de facut in ziua respectiva si care nu parea deloc capabil sa ma scoata din starea de pasivitate continua.

Dar nu stiu daca a trecut, cat a trecut, ce s-a intamplat cand a trecut si ce s-a intamplat incat sa ma ridic si sa spun ca vad drept in fata fara sa copiez pe cineva, fara sa mint sau sa fiu fortat sa spun un anumit lucru doar de dragul de a o face. Si asta nu e deloc rau, e ca si cum ai fi invatat inca doua sau trei sute de cuvinte bune care sa te ajute in drumul tau, acela de a construi de la zero povesti cu personaje care sa aiba propria poveste si sa fie capabile sa si-o spuna fara sa mai fie nevoie de interventia omului cu masca din spate. Asta aduce o satisfactie de moment plin care tocmai si-a spalat chipul cu o dimineata sincera si parfumata, al carei scop declarat este sa te scoata din casa. Si cine ar putea refuza o asemenea invitatie.

Te ridici, iti pui gandurile in buzunar, gulerul il iei drept eticheta pentru stilul drept si concis, si pleci pentru ca stii ca undeva acolo ai ceva de spus si daca nu incerci, desi nu credeai asta cu ceva timp in urma, nu poate fi decat mai rau, si oricat ai fi fost obisnuit cu el parca nu vrei sa mai fie cu tine. Si te gandesti sa incepi de la zero. Te gandesti la tot si la toate, la cum o sa arati tu in haine de schimbare, la cum sa te recunosti in fiecare dimineata, sa-ti aranjezi increderea in oglinda pe care n-o recunosti si sa te indrepti catre un loc, care nu-ti produce simpatie prea mare, aspect total acoperit si justificat de partea materiala, dar al carui scop, la sfarist, te face sa vezi ca motivul a fost suficent de puternic si ca era solutia care trebuia sa apara cand erai doar la douazeci.

DAR pleci. Vrei mai mult, vrem mai mult, de asta ne ridicam cumva, chiar daca suntem tintuiti. Vrei ca dimineata sa-ti zambeasca sub o forma personificata, vrei s-o faca de la fereastra ta, luata prin viziunea ta, de la masa de cafea gandita de tine, din dulapul cu haine gasit de tine, de langa biroul pe care, seara, munca ta capata un sens pentru scopul de mai sus. Si lucrurile ar trebui sa fie clare si simple pentru ca vrem mai mult si intelegem acum sa avem rabdare pentru un scop, pentru o casa, pentru un dormitor, pentru un interior, pentru un mobilier comandat special pentru nevoile noastre. DA, comandat special la vanzarimobilier.ro, pe masura celui care esti acum, cand vrei mai mult si cand poti sa crezi in conceptul asta, pentru ca acum nu mai esti ca un apartament nemobilat, gol, parasit, murdar, ci esti un apartament in care dimineata intra, serveste cafeaua si mai sta la o discutie, un apartament cu mobila noua creata pentru noi unghiuri de a deschide problema/problemele, din care sa iasa mereu mai multe rezolvari, mai multe solutii, fiindca verbul “a vrea” se conjuga la plural cand incepi  sa stii ca dupa el urmeaza “mai mult”, si tot ce urmeaza are forme diferite, culori diferite, dar cel mai important dintre toate, intrebuintari diferite.

Asa ca (ne) construim planuri si totul incepe cu un material brut de constructie, cu masuratori si calcule corecte si cu informatii despre locul si destinatia lui. Apoi urmam noi…

Cum ne vede Europa

Posted on by ratzone

Călin Adrian:
“Al şaselea Raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale realizat de Comisia Europeană scoate în evidenţă faptul că România este cea mai bisericoasă ţară europeană, adică are cele mai multe biserici pe cap de locuitor, în timp ce infrastructura sa este cea mai înapoiată, statul este cel mai corupt şi oamenii săi cei mai săraci şi mai needucaţi din Europa.
Potrivit europalibera.org, nu va trece multă vreme şi România se va transforma într-o rezervaţie medievală unde vor veni europenii romantici să-i vadă pe români la faţa locului, trăind în condiţii cum numai în cărţi mai afli.
Din statisticile europene aflăm că românii au jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, în timp ce produsul brut pe cap de locuitor în şase din cele opt regiuni de dezvoltare era prin 2011 mai mic de jumătate faţă de media europeană. În domeniul muncii, „excelăm” în producţia de şomeri, astfel că s-a dovedit că reducerea salariilor, blocarea organigramelor şi concedierile, invocând mereu criza şi reforma instituţională pentru a justifica curbele şi generaţiile de sacrificiu, au avut un efect devastator asupra ţării.
Din raportul CE aflăm şi că în jur de o familie din două nu are niciun membru angajat, iar 25% din totalul familiilor au doar un membru angajat, ceea ce evidenţiază că sărăcia şi criza şi-au spus cuvântul în România.
În acest context se adaugă şi problemele din educaţie. Se pare că românii suferă de semianalfabetism în masă şi mulţi nu termină o formă de învăţământ superior. Testele PISA care au ca scop să evalueze cât de trainică este legătura dintre programa şcolară şi realitate au dovedit că 30% dintre şcolarii români suferă de analfabetism funcţional, ceea ce înseamnă că practic au tocit în mare parte fără să înţeleagă cum s-ar putea aplica aceste cunoştinţe în practică.
O altă problemă menţionată în raport este că mai puţin de jumătate dintre locuinţele românilor au apă curentă şi canalizare. De multe ori apa menajeră circulă în natură, doar 10% din aceasta trecând printr-o staţie de epurare, restul vărsându-se direct în apa râurilor şi ajungând de multe ori la robinetele oamenilor după un rudimentar proces de filtrare.”

Mâna care lovește cu pumnul

Posted on by ratzone

Promit că vă deranjez doar putțn. Șriu că e seară și aveți treabă. Vreau doar să vă întreb cu cea mai aleasă sinceritate dacă titlul: Mâna care lovește cu pumnul vi se parre un titlu bun sau acceptabil pt ceva poezii adunate intr-un toc de coli, sper, albe, daca nu, se potrivesc și mai murdare. Deci vă mărturiesesc că eu îmi fac speranțe că îmi veți și răspunde, fie și monosilabic, dar să fie ceva acolo, două litere și promit că mă mulțumesc. Aveți milă de un om care vă cere ajutorul și nu vă poate oferi nimic în schimb. Pe asta mă și bazez de fapt. Să aveți o seara excelentă!!!

Uite cum scade duminica

Posted on by ratzone

Azi a fost ca mereu si anume ca in melodia lui Omu Gnom, pe care vi-l recomand cu toata caldura pentru ca omul te face sa gandesti, sa deschizi ochii si sa apreciezi ce conteaza, melodie pe care am mai postat-o de ceva ori pe marea retea de socializare,  iar fraza cu pricina este asta: “azi n-a fost o zi asa de buna pentru constiiinta”.

M-am uitat indelung la ziua de astazi cum scade si pentru asta orele si-au acoperit urechile si au inceput sa strige, norocul meu ca sunt imun. Ma gandeam la enorma venerare a bloggerilor de calibru letal. Ma gandeam si nu intelegeam de ce s-au distantat atat de mult de ceilalti doar pentru faptul ca ei exista, si ce pun in textele alea, incat sa nu poti sa uiti ca azi X-ulescu nu exista. Chiar am incercat si n-am reusit, ma obsedeaza ideea asta, recunosc, poate si pentru ca eu nu gasesc ceva atat de interesant incat sa fie la acel nivel de ignoranta si superioritate. Sa nu uitati ca noi i-am facut sa fie acolo. De fiecare data cand ii citim se intampla asta. Am mai spus-o si o repet, doar pentru ca vreau sa intre in sistemul dumneavoastra. Eu nu vreau sa-mi dati dreptate, doar sa incercati sa va ganditi. Apoi ei preiau o parte din ceea ce ii revine celui care scrie pentru platforma lor pentru ca intermediaza lucrurile si cu asta n-am cum sa fiu de acord.

Imi plac oameni care asculta rap necunoscut si au 16 ani sau 18 ani. Sunt mandru ca ii cunosc. Sunt, cu adevarat, inteligenti, au pareri bazate pe argumente, stiu cine suntem, de ce existam , gandesc pentru ei, au coloana vertebrala, stiu sa vorbeasca, sa gandeasca, stiu ce e viata si care e diferenta fata de ceea ce arata la TV, stiu ce sunt banii si cat de greu sa fac, au repsect si simt ca e de datoria lor sa fie altfel decat restul. Eu, cand eram de varsta lor, nu stiam sa-mi scriu numele corect, daramite sa am principii bazate pe logica corect implementata. Eram un copil fara habar de ceea ce se intampla in jurul meu, de la tara, fara sa fi avut idee ca tot ce ne dau ei este infect si este facut sa ne tina interesul ocupat. Acum au trecut anii si am invatat, doar ca nu mai pot sa o iau de la capat. Alegerile sunt motivul pentru care nu reusesc.

Am un blog deschis de curand pe care nu am scris mult si zilele astea ar fi trebuit sa scriu doua posturi pentru un concurs, dar am simtit ca nu mai pot. Vedeam ce trebuie sa fac, dar am zis ca nu pot, e prea mult, vedeam pastila de energie cum se goleste si cum calimara se arata plina si viguroasa langa ea, dar mi-era imposibil sa ajung la ea…