Parfumul literelor – parfum de copilarie
Uneori mi-e dor de ele. Mi-e dor sa le ating, sa le mangai, sa le ating fie si in treacat. Imi imaginez cum le iau, una cate una, cum le asez in forme perfecte, cum le insir ca margelele pe ață, cautand lungimea potrivita, potrivindu-le dupa marime, culoare, sunet. Le visez noaptea, in somn. Le visez ziua, cu ochii deschisi. Cum am un pic de ragaz se prezinta la apel, de parca ar fi mici boboci de rață ce asteaptă să fie hrraăniți. Uneori reusesc sa le ating, sa le dau atentie. Alteori se risipesc ca un fum, ca o ceață a diminetii care la pranz e deja amintire. Din cand in cand reusesc sa evadez in lumea lor. Reusesc sa le alint, sa le mangai, sa le potrivesc, sa…







