A trecut week-end-ul cu agitația a două petreceri și somn puțin înspre deloc. Rezultatul? Ochi mici și nu foarte prietenoși luni dimineața, când aș fi dat orice să fiu în vacanță, să mai dorm măcar cinci minute. Ella mi-a scris luni, foarte târziu. I-am văzut mesajul abia azi și a fost un semnal de alarmă ora la care l-a trimis, pentru că e adepta vieții sănătoase și nu sare ușor peste somnul de noapte.

”Bună draga mea
Sunt foarte obosită! Îmi pun întrebări… dar nu am răspunsuri. Sunt vinovată? Firește.
Îmi place un bărbat care nu e soțul meu.
L-am iubit vreodată pe Doru? Nu știu. Mi-e drag cu siguranță, dar nu m-a emoționat niciodată așa. Nici nu știam că pot simți atât de intens. Cred că până acum am confundat liniștea cu fericirea.
Nu, nu caut scuze. Caut explicații… Nici vârsta la care m-am măritat, nici ambiția lui Doru de-a mă avea, nici presiunea părinților… nimic nu poate scuza pașii pe care i-am făcut până în acest punct.
Am greșit atunci? Da. Greșesc acum? Da.
Ar fi corect să-mi neg emoțiile pe care le trăiesc în prezența lui Payam?
Cu siguranță, nu.
Unde a plecat Ella cea corectă, cu principii ferme și morală imaculată?
Știi ce-am descoperit? Că e ușor, absurd de ușor, să aluneci de la buni la răi.

Întâlnirea noastră a fost un fiasco total. Prezența lui Doru nu m-a ajutat deloc. Dimpotrivă.
Am evitat privirea lui Payam toată după-masa. Am tăcut și i-am privit… mâinile.
Mâinile oamenilor dezvăluie atât de multe despre ei. Payam are mâini mari și expresive, cu degete lungi de pianist. Explică cu mișcări delicate și cuminți, dar precise, care-ți spun că e sigur pe el. Are mâinile frumoase și îngrijite.
Oare ți-am zis că are tenul foarte deschis la culoare?
Se spune că mâna este cel mai puternic canal divin de energie…
A fost o după-masă tensionată. Doru nu era în largul lui din cauza mea, nu înțelegea ce am, iar Payam se prefăcea că nu observă presiunea din aer și se străduia să-și facă meseria.
În mașină, spre casă, Doru nu m-a întrebat nimic. Aștepta cu siguranță o explicație, dar am tăcut tot drumul. Acum doarme. M-am hotărât să vorbesc cu el. Nu știu care va fi urmarea, dar trebuie să știe. Toată liniștea mea e cioburi. O parte din mine are nevoie de prietenul Doru, cealaltă are teama de a-l răni pe bărbatul Doru.
Payam… sper să nu îl mai văd niciodată. (Oare spun adevărul?)
Mâine o să vorbesc cu Doru.
te pup
Ella”

Citind e-mailul mi-a venit în minte un citat care m-a cutremurat:
”Toţi călăii au mâinile foarte albe!” (Leonid Andreev)

Se apropie week-endul. La serviciu am fost pe model robot la cheie. Nu îmi plac zilele de rutină, hârțogăraie, dosare și evidențe. Dar și asta face parte din fișa postului meu, e micul meu compromis pentru a face în restul timpului ceea ce iubesc.
Am ieșit în parc (Humber Trial) cu intenția să mă plimb. Zăpada întărită, multă și scârțâită a făcut foarte greoaie deplasarea, așa că rezultatul a fost un workout excelent. Am transpirat și obosit ca după o oră bună de sală.

Mi-a scris și Ella.

”Îmi cer mii de scuze…
Aseară am ajuns târziu. M-am văzut cu Payam și a fost… aproximativ ok. Nu mă simt tocmai confortabil în prezența lui, asta e realitatea, dar emoțiile nu mi-au mai anulat inteligența (ca duminică), așa că … sunt pe drumul cel bun. Ceva mă tulbură, nu știu ce. Poate mă maturizez și observ că mai sunt și alți bărbați pe pământ? 🙂 Glumesc.
Pentru el, cred că a fost o revelație să descopere că pot să articulez și să mă exprim în propoziții. Duminică, în ciuda eforturilor lui Doru am fost cu greu… monosilabică.
Am aflat că provine dintr-o familie mixtă, mama franțuzoaică, tatăl iranian. Ai observat că de obicei copiii proveniți din încrucișarea a două rase sunt deosebit de frumoși? Amintește-ți de fetița Elizei, ea nigeriană, el german.
Am văzut împreună câteva case. Mi-a demonstrat că este extrem de bine informat. În afară de studiile de Real Estate, e licențiat și ca inginer, așa că are ochiul format la detaliile ascunse, pe care make-up-ul unei case pregătite spre vânzare le poate ascunde unui ochi neavizat. Face observații pertinente… cu alte cuvinte am ajuns la concluzia lui Doru: e bine că am început să lucrăm cu el. Când ne-am despărțit, mi-a strâns mâna și mi-a zâmbit. Are dinții foarte albi și buze cărnoase, iar verdele incredibil al ochilor s-a înseninat a primăvară. Nu știu ce mi-a spus, că am plecat repede, înainte să mă topesc în gâscă, cum am făcut data trecută. Am fost mulțumită de mine, ca și cum aș fi anihilat un dușman.
Am avut apoi programare la coafor. Mi-am schimbat total look-ul. Am devenit din nou blondă, doar că de data asta am ales un blond cenușiu. Ți-am atașat o poză să vezi ce-a ieșit. Acasă mă așteptam să-mi dau soțul pe spate, dar… nimic. N-a observat. Nu pot să cred! Bărbații ăștia! Ca să o dreagă mi-a spus că sunt frumoasă oricum, că pentru el blondă, ori brunetă e tot una. Adică, eu să mă simt bine în pielea mea. Ok!!!
Duminică trebuie să vedem alte case, dar de data asta va fi și Doru, așa că voi fi mai relaxată.
Cred că am depășit acest mic crush. Ce zici?
Am început să merg de săptămâna aceasta la hot yoga. E… fantastic.
XOXO
Ella”

Se pare că furtuna a trecut. E iarăși soare în Paradis. Totuși ceva în tonul e-mailului nu m-a convins. Nu pot să definesc de unde sentimentul meu ciudat.