Gata , marea vacanta mare de vare e aici , si daca ai copii , stii ce inseamna asta ! E timpul sa-i pui pentru adoptie . Oh , glumesc . Adica e timpul sa-ti faci vacanta planificata cu familia . Asta e singura ocazie sa scapi de grijile zilnice si sa petreci *quality time*cu copiii tai, sa vezi ce se mai intampla in viata lor , ce mai au de gand pe viitor, daca au fost arestati , etc . Iar noaptea , dupa ce adorm, poti sa-i cauti de noile tattoo-uri .
Dar mai intai sa stabilim unde mergem anul acesta . In revistele de calatorii , dupa multele sondaje , afli ca vacantele sunt de doua tipuri : 1) domestice si 2) in strainatate . Care este cea mai potrivita ?!? Statistic vorbind , ai sanse 50% sa mai vrei sa calatoresti , daca citesti instructiunile Departamentului de Stat, pentru cei care vor in alte tari .
Cetateni , 1) ocoliti locurile riscante din : Asia, Europa ,America de Sud, Africa , Canada si Mexic . 2) Nu atingeti nimic . 3) Nu respirati prea mult . 4) Nu atrageti atentia ca sunteti americani . 5) Din cand in cand ziceti cu voce cat mai tare , sa fiti auziti , * engleza noastra e foarte buna , luand in consideratie ca nu suntem americani * 6) Nu lasati bacsis . 7) Nu stati in mijlocul strazii fluturand o harta cat un teren de tenis , sa va orientati unde sunteti cand nu sunteti . Si 8) , cel mai important , nu intrebati ghidul daca museul are si o Mona Lisa mai mare .
Lunga noastra vara fierbinte , ce se intinde levantin ca un serbet de trandafiri, ma gaseste ziua or seara ,ba intr-o calatorie racoroasa spre miazanoapte in jocurile Aurorei Boreale cu lumina , ba navigand spre tarile mirodeniilor , ba la ostroavele Antilelor, doar calatorind pe deck . Sunt intr-o vacanta continua , nu-i asa ?! . Un snop de sunflowers , venit de la VanGogh, intr-o ceramica Peruana o sa ma plimbe chiar in Franta .
Salata de varza cu morcov insotita de ierburi proaspete , un mango exotic si samburi de rodie ma face sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi in marea interioara , unde se inmoaie pamantul in apa .
Atatea locuri , atat de putin timp !
Ascult depanarea intamplarilor , amintiri cu arome exotice , inmuiate in sosul de lime si ginger ce se impreunaza neobrazat cu un catel de usturoi.
O placinta cu mere asteapta cuminte desertul . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de vanilla , se topeste in zaharul pudra ca turla bisericii in soarele de vara .
Asta ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette , atat de apetisante ca nu le puteai resista !
Dupa perdeaua verde , la noapte , se deschid cerurile… prin ochiul lui zarim faptura dincolo de- aparente , ca Eol prin vanturi in inima codrului . El poarta culoarea de pe pensula pe panza peste o prapastie ametitoare. Cand se intoarce , zambitor , cu fata catre tine-in dansul Sanzienei- atunci vad sus , printre ramuri, steaua ce mi-a fost harazita .
…
*se deschid pentru cei care stiu cum sa le priveasca *
Imi simt ochii, imi simt directia , prin jungla de crengi etajate, milioane si miliarde , in coridoare geometrice ,galben , verde , galben, verde, galben , verde, verde . Totul e atat de verde , incat eu insami nu mai sunt verde , verdele nu mai e verde , pentru ca se poarta verde fara negru, se poarta chiar verde fara alb , dar nu se poarta verde fara galben , fara albastru , mai ales albastru . Dar , nu este nici una din acestea , nu mai era verde , ci era ceva unic , imposibil , si eu nu-l mai vedeam , nu mai vedeam nimic , pentru ca nu mai comparam .Daca n-as fi vazut o pata schimbata ,intunecata , eterogena , ca un fel de gura mare , avida ! Era o fereastra . Eu insami voi reaparea acolo, mi-am spus , si mi-am simtit parca din nou trupul, culorile si trecutul solitar cu ele . Inainte . Zburam atat de repede ! Distanta era imensa , dar viteza mea o intrecea.
Nimicind spatiul in linie dreapta , am avut o data mai mult acea senzatie a paharului plin apropiat de buze : ma -nteapa mirosul lui plin , e plin , e un plin al lichidului greu ,verde, pana sus , si totusi sorb si nu pot urmari la fel trecerea interioara si gustul ! Bucurandu-ma intre rasuflari , a mai ramas atat de putin , o sete uitata , remanenta , ma ia ca o spaima , de-ar putea sa ma sature ultima inghititura ,ultima, sorbita , gata, plinul e gol , golul e intreg , ce-a fost a trecut .
Am umblat toata saptamana cu unghii albastru-turquoise . Stau asa si ma uit la ele : wow, parca-i fleac , dar tot iti trebuieste ceva curaj or nebunie sa umbli asa prin oras cand ai de trei ori varsta de adolescent . Apoi , ai asa , o senzatie de sminteala delicioasa , desi temporara ( o sa ma inteleaga doar femeile care si-au pictat unghiile rosu or french toata viata ) M-am gandit la asta mult ,si sa nu le rod -de obicei prost , de ganduri, de planuri, de vise or de toate caci , sunt implicate in proces .
M-am gandit la asta si la metrou cand am scos bani din buzunar , pentru niste musicieni ambulanti peruani . Pentru flute am contribuit .El m-a apucat de suflet. Camino triste….
M-am gandit la unghii si cand priveam *Roman Holiday* cu Audrey si Gregory ( pot sa-l vad de mii de X , asa, sa-mi exasperez familia ) Sa privesti asa un clasic cu unghii albastre e aproape de *mauvais ton* . Dar eu sunt o *vrajitoare*sarmana ( cum zice cineva) asa ca am savurat si savurat si iar savurat -pana ce ideile au inceput sa bantuie . Bine , nu dramatizez si nu va povestesc filmul , caci precis il stiti . ….the mouth of truth…
Asa m-am plimbat prima data in Roma ; fara mapa or ghid, doar cu filmul in cap. Iar acum unghiile mele turquoise ma poarta …. fereastra – cer -azur …. pe acordurile Rhapsody in blue , spre locuri stiute si iubite.
Rhapsody este un cantec ?!? Recunosc, la musica sunt o foarte buna ascultatoare si atat . Mi-am intrebat google autohton ( El care le stie pe toate ) siiii……. fiat lux .
Nu, nu este un cantec . E un fragment . Un fel de capitol citit si rascitit or cantat si rascantat din opere vechi – de un rapsod , asa ca in Iliada si Odiseea lui Homer. – Ahhaaa, privindu-mi azurul unghiilor, as mai merge o data pe urmele lor !
Vine Father’s Day , si mii de copii si ( or ) sotii gandesc : *Anul acesta , cred ca o sa-i cumpar o camasa frumoasa.*
Bine. Cumpara-i o camasa . Repede . Zic repede caci , altfel incepi sa-ti pui o gramada de intrebari , ca de exemplu : isi doreste , cu adevarat , tata , o camasa frumoasa ? Ai observat ca tata are deja cam 73 de camasi , el purtand doar doua . Si una dintre ele , pana se rupe ? Crezi , cinstit , ca tata isi zice : *Ohhh, cat imi doresc inca o camasa frumoasa pe care sa n-o port ?!* Desigur , nu . Dar sa nu anticipam ce gandeste tata . Nimeni nu stie ce gandeste , cateodata nici el . Credeti-ma , el nu-si doreste o camasa .
*Dar* , iti spui * cand i-am dat anul trecut o camasa , parea ca i-a placut *
Bine’nteles ca i-a placut . Toti tatii au invatat sa simuleze ca apreciaza sincer orice cadou care n-are trebuinta pentru el . Asa reactioneaza toti tatii cand le dati ( sper sa nu faceti asta , chiar de-i secolul 21)- o cravata .-* wow !*- ametit cu un zambet – * ce frumoasa este, mai am un teanc de cravate indesate in sertare * Or incercati un parfum : *wow ! miroase divin – dar raftul din baie e plin cu flacoane nedeschise , inca , sper sa nu colapseze *
* Bine , * o sa-ti zici , *atunci ce sa-i fac cadou ? daca il intreb ce-si doreste , invariabil raspunsul e : ohh , nimic *.
Asta , pentru ca toti tatii stiu ca , daca ti -ar spune sincer ce-si doresc, tu nu o sa le poti oferi . Dar daca te gandesti la haine… mai bine cauta in pod…
Asa am descoperit intr-o cutie de pantofi , un tricou cu Led Zeppelin , patat , pe care l-a cumparat si purtat in 1972 la concert- si a cantat cat l-au tinut plamanii * whole lotta love* ( da, tata canta asta ) si o pereche de boxeri , aia norocosi , impreuna cu tricoul , care de fapt erau 3 % boxeri si 97 % gauri.
Dar sa lasam amintirile in cutie ; oricum nu putem sa dam tatilor acele timpuri .
Tot ce ii putem da este exact ce ne spune:*Nimic* Pentru tati , ziua lor perfecta , este , nici sa nu simta ca este ziua lor. Nimeni nu vrea sa-l faca sa aprecieze cadouri de care nu are nevoie , or sa citeasca carduri *amuzante * cu… happy farter’s day ….
Pentru o zi grozava nu-i nevoie decat- de NIMIC . Sa-l lasam sa citeasca ultimile carti pe care si le-a ales or sa se uite la TV- imbracat in tricoul patat si boxerii comozi. Precis raspunde la telefon .
Dar asta nu-i tot . Nu-i asa ca o sa faceti o rezervare la un restaurant special, pentru o cina speciala ??. O sa va imbracati frumos ( si tata- doar are 73 de camasi frumoase , nuuu?) si o sa-l cinstiti pe *old man* , iar cand ziua se va fi sfarsit , tatii revin la tinuta lor lejera , motaind in fata tv ului . O zi perfecta .
Atentie , femei din lumea larga ! Trebuie sa auziti de la mine , imediat . In picioare am o pereche de sneakers pentru alergat care m-au costat cat o rata la casa – si nici macar nu alerg . Nici n-am de gand . Nu mai am niciun motiv sa port tocuri . Uitati de glezne fine . Uitati de a parea inalte .Uitati mersul *catwalk* doar ca sa fiti sexi . O sa fiu con….con….for…Nu pot sa zic cuvantul inca , dar vine .
Am ignorat toate argumentele femeilor care poarta pantofi chinuitori doar ca sa *dea bine* .Transformarea ia un pic de timp- pana se obisnuiesc toti cu ea . My hubby ma intreaba : – ce-ai patit ?!? -Nimic dragule ,nu mai port tocuri , sunt mai scunda.- mai scunda ?!? poti sa te strecori pe sub masa . Am crezut ca femeile scunde trebuie sa poarte tocuri,pentru a parea mai inalte .
– hmmm – Woody Allen si , si .. si (nu vine acum) ….poarta sneakers si nu-i mai pasa de inaltimea lui, lor, hmm- tisneste raspunsul meu .
– Asta pentru ca barbatii nu joaca jocul femeilor , continua el . Nici nu stie ce problema sensibila a atins .
Barbatii s-au imbracat intotdeauna con….con….for…. vine , vine !
Ati vazut vreodata un barbat sa poarte ceva care sa aiba fermoarul la spate ? Desigur,nu. Ei nu se casatoresc pentru ca nu pot sa -si traga fermoarul la spate ! Or ati vazut vreodata un barbat care sa-si caute eticheta taioasa ce functioneaza ca o lama de cate ori intorci capul ?NU . Sau sa-si caute cu discretie pantofii pe sub scaun inainte de a se aprinde lumina in sala de teatru??NU .
Daaa, puteti sa va uitati la sneakerii mei cat poftiti . Am de gand sa ma simt bine , indiferent de ce zice lumea de cum arat . Sunt gata sa pun moda cu chinurile ei la trecut .Sa fiu con…confor… confortabil !
Doamne- Eu stiu ca ne visezi . Dar spune-mi- ce boala de copil , ce suferinta iti da acest cosmar ? De ce e lumea asemenea broboanei de sudoare ce straluceste pe fruntea Ta ? Oare neantul nu e racoros ca mana unei mame iubitoare ? Nu se starneste-n toata vasta vesnicie o soapta , macar una , sa pogoare asupra -Ti, sa aline febra asta ?
De -am fi cu-adevatat, am suferi si noi de boala Ta. Trezeste- Te
Parca niciodata nu navalesc gandurile , asa ,tumultos , ca inainte de sarbatori. Peste zi m-am uitat la albul-roz gingas al florilor de cires si cred ca ele m-au trimes in ceruri, acolo , pe un nor pufos.
Cand ma uit la un om, nu-i vad religia, il vad pe Dumnezeu creator. Cand un om incepe sa vorbeasca, Dumnezeu ramane sau dispare si incep sa ma vad pe mine, cu idiosincraziile si pacatele mele. Am un munte de idiosincrazii pus ca scut intre mine si restul lumii, l-am construit cu grija, pana m-am trezit singura in spatele lui. Sentimentul de “deja vu” in raporturile cu altii incepe sa se repete tot mai des, ca intr-un final sa fiu prinsa intr-un sablon de piatra…. fosilizarea prin necredinta. Mi-am plans de mila de multe ori dar de cate ori am plans din dragoste de Dumnezeu ? O data, o singura data cu adevarat, in Saptamina Mare de-acum patruzeci si…. de ani.
Peste noapte, dupa atatia ani, am avut timp sa ma uit la cer pana m-au usturat ochii. E o luna stralucitoare de Eminescu si o liniste greiereasca de Toparceanu. Si deasupra, sus de tot, o luminita miscatoare, ca-n vremurile bune. Parca se simte si mirosul sarat al marii, papornita de plaja e in holul de la intrare iar pe masa din bucatarie ispiteste un castron unsuros de guvizi. Vreau sa ma fac mare, vreau sa am si eu o pereche de blugi de-adevaratelea, vreau sa vad lumea….
Zilele acestea o sa-mi fac timp sa revad filmul lui Zeffirelli, Jesus from Nazareth, ( Rodica,nu , nu pentru Robert – si sa nu zici ca nu crezi in coincidente) http://www.rottentomatoes.com/m/jesus_of_nazareth/ o surpriza pentru unii si un test pentru prieteni.
Juniorii s-au obisnuit cu absenta televizorului, au acces limitat la computer si nelimitat la gradina din spatele casei. Adultii ofteaza uneori dupa cate un serial prost si lacrimogen dar se recupereaza repede cu un ceai aromat si o conversatie patimasa.
Despre conversatiile cu cei de alte religii : discutam orice, numai NU religie. Problemele teologice subtile sint pentru a fi dezbatute si lamurite or de patriarhi or de profesorii de specialitate, nu ?!? – Nu de mine care zic un Tatal Nostru si-un Doamne Ajuta si-am ostenit. Exista lucruri despre care nu vreau sa am nici o parere pentru ca fie mi-e lene, fie mi-e frica… fie mai am o reminiscenta de bun-simt. Daca sunt provocata si simt ca mi se innoreaza sufletul, plec. M-as lupta cu altul dar lupta cu mine imi ia tot timpul.
Nu exista incheiere fericita in replicile nesfarsite, lamuririle nelamuresc si mai mult, scuzele ofenseaza si mai tare, discutiile astea sunt ca nisipurile miscatoare : cu cat zici mai mult, cu atat te scufunzi mai repede. De aceea tai coada pisicii repede, ca Hagi Tudose. Cu hubby discut dar cand ma infierbint,or se bat pisicile,or da cafeaua in foc sau mi-aduc aminte ca n-avem *ceva* si-l trimit la cumparaturi. In felul acesta obtin ultimul cuvint ,cu *viclesug* femeiesc si lupta minima.
Atat mi-am odihnit ochii pe culoarea natur , pana am obosit .Asa vin ideile de innoire .Cum orice proiect inseamna o schimbare ,ceva nou , stralucitor , la mine noul e ceva mai special , mai asa, antique.( de, sechele commy , sa nu , sa da, sa poate..sa, sa..) Deci * spring projects* ! Imi schimb mobila,( ha , ha , va pacalesc ) nobila , lobina , cu natur ul ei cu tot, vopsind-o cu * antique old white *, spre bucuria mea si durerea familiei .Dar cand o femeie isi pune ceva in cap , nimic nu o poate opri . I’m on a mission .
In toata misiunea asta a zarvei mele , m-am ales cu un deget stricat , nimic serios, un fleac , dar cu mult zgomot din partea familiei. Du-te la doctor , se infecteza , stiti voi. Dupa mine l-as fi tratat dupa reteta bunicii, cu indiferenta.Doar durerile mari sunt mute. Asa am ajuns sa-mi plimb durera aia mica , si aia mare , la doctor si sa observ haosul sistemului medical,dreaptu’ vs stangu’, stangu’ vs dreptu’ nu , nu picioare or maini , si presedintele care vrea sa faca bine la tota lumea.( sarmanul ,daca nu stie zicala romaneasca cu * facerea de bine…)
Ce este cert, este degetul meu ranit , care urmeaza tratamentul standard de boli, recomandat de Academia Medicilor si Fiziologilor cu diplome in limba latina tintuite pe pereti-trebuie sa nu-i scarpin coaja !
Ce este halucinant ( pentru mine), este ca aceasta industrie cheltuieste $2,5 trilioane pe an, cu T,cate zerouri suna-n coada-nu mai vreau sa stiu, nu este capabila sa faca acele halate pentru spital ,in care sunt imbracati pacientii, sa acopere popoul. Va amintiti filmul *Something’s gotta give* !? In loc sa-mi ramana ochii pe Keanu Reeves, ma urmareste imaginea popoului lui Jack Nickolson .( cred ca sunt obsedata de acele halate)
In acest an, 253 Milioane de americani or sa fie tratati la camera de urgenta.Daca ajungi, din nefericire , la urgenta , toti acesti 253 milioane or sa fie inaintea ta la coada .
In medie ,canadienii traiesc 1,7 ani mai mult decat americanii.Dar daca traiesti in Canada, ii simti de fapt ca 12 ani .Si pentru ca ei , canadienii, folosesc sistemul metric, de fapt , sunt echivalentul a 15,3 ani americani. Apoi , imaginati-va liliacul mascul,care atrage femela cu un sunet de claxon scos din laringe , care-i mai mult de 1/2 din corpul lui .
Precis avem o criza . Ca sa o rezolvam , trebuie sa vedem ce a fost rau la bun inceput . Deci …
In timpul preistoric , bolile erau cauzate de spiritele rele, care intvadau corpul .Sa scape de aceste spirite , cei bolnavi mergeau la medicul primitiv specialist, numit vraci or saman,care il vindeca sacrificand o capra or alt patruped, or biped.
Desigur, astea-s o gramada de superstitii fara sens .Noi stim acum , datorita medicinei moderne , ca acel vraci or saman, facea mai mult rau decat bine , caci sacrificand capra el elibera spiritul caprei, care era ( pe buna dreptate) foarte furios, si invada corpul altor preistorici nevinovati . Cercetatorii de azi cred ca se intampla si acum acest fenomen cu unele persoane.
Prima mare realizare in cunostinte medicale a fost facuta de Egipteni, care au descoperit ca in corpul uman exista organe ca pancreasul ,iar daca cineva se imbolnavea si i se extirpa unul or mai multe din aceste organe , persoana se facea bine . Sau nu .In ambele cazuri , el or urmasii lui ,trebuia sa plateasca . Si asa au aparut chirurgii cu chirurgia lor cu tot.
Urmatorul pas mare in medicina l-au facut Grecii, care au descoperit ca bolile apar atunci cand se strica echilibrul celor patru puncte cardinale esentiale din corp: sange , bila , saliva si sarcasm . Atunci au aparut tratamentele dezgustatoare, in special daca un flegmatic avea nevoie de o transfuzie sanguina , or invers .
Cel mai mare medic grec ,al tuturor timpurior, a fost Hipocrate , care este numit * tatal medicinei moderne*,deoarece el a inventat un concept care este si azi la baza medicinei : sala de asteptare si domnisoara receptionista. Inaintea acestei inventii , pacientii veneau la doctor iar doctorul chiar ii vedea imediat ,ii consulta repede , nu de alta , dar nu doreau sa se imbolnaveasca ei .Acum , multumita lui Hipocrate ,pacientii care vin la cabinet sunt vazuti intai de domnisoara receptionista, care (1)ii pofteste sa ia loc, apoi (2)evita sa-i priveasca pe tot restul dupaamiezei. Asa ca doctorul poate sa aiba 375 de programari pe ora,ceea ce se intampla si azi .
Atat am cautat sa gasesc cauza halatelor fara spate, pana ce mi-a trecut durerea mica . Am ramas doar cu a mare si o lobina, nobila, mobila- ca si noua .
In toate posetele am o batista de muslin si un rouge , pentru graba schimbarii posetelor la diverse ocazii. A nu se lua in consideratie * traista zilnica de moasa comunala* cu greutatea ei astronomica pe umarul drept, acela cu bretelute, fundite si alunite … ( stiti voi care ) Dintre toate,insa, una a scapat de supliciul * pungutei cu maimute* fiind mica, plata ,mov, penduland pe o curelusa fina. Ea a avut norocul asortarii cu florile in acea zi.
Ajunsa in masina , am inceput scotocitul dupa rouge , pentru ultimul touch up ; evident nu era in micuta mov ; am continuat scotocitul in buzunarul usii masinii, poate- poate am lasat acolo vreun touch up ; Nope, erau doar niste servetele . M-am repezit in glovebox precum veverita . Doar o cutie cu advil,creioane, adica pixuri,o carte -nu, nu , nu libraria , doar cartea masinii; nici urma de manusi ( de ce s-o fi chemand glovebox ??) -ce cauti draga? imi vine in ajutor my hubby . -caut un rouge , pentru *pata de culoare* zic eu cu sperante . – nu mai ma rujez de mult , draga ! vine raspunsul lui prompt .
Cata dreptate , destula * pata de culoare* in botine, pants si bereta . Doar tufanelele , pata,respirau putin mov si ele.
Nu vreau ca dreptul meu sa fie egal cu dreptul lui. Dreptul meu e mai mic, mai elegant, mai gratios, mai usor de incaltat in botine cu toc care se asorteaza ad-mi-ra-bil cu poseta si esarfa dar, care la sfarsitul zilei ma fac sa plang de … asa, ca asa mai plang eu din cand in cand .
Si apoi dreptul meu, stang, si daca ma gandesc bine- intreaga-mi fiinta, isi permite sa puna intrebari vitale in fata unui dulap deschis larg si care -aparent nu are niciun secret fata de mine -devine foarte des un mister. *Cu ce sa ma imbrac azi?* huh-ca sa deosebesc dreptul lui de dreptul meu , simpatic asa, ca stare de celebrare pentru un martisor de-o viata. Cu dreptul meu la un martisor -inversat pe dreptul lui . La Multi Ani !
Sa nu mai amintesc ca gratiosul drept al meu poate fi nerezonabil- comes with the territory- al lui – un drept- cu calcatura apasat-barbateasca striveste…La Multi … 6…si…7 de ani , route 66 it was a challenge, ar fi caraghios, nu-i asa??
E crystal clear de ce nu imi doresc ca dreptul meu sa fie egal cu al lui.
Este deja mai egal. Un martisor la dreptul Lui…
Nothing really ends-I- take- it- all -from- you-I-take-it-all-from-you-I-take-it-all-from-you
Romanul floriceste , sculareste si jurnaleste . Se trezeste de dimineata, pe la 5, pan’ s-apuce aia de la Hunedoara sa-si bage prima sarja la cuptor la foc mic . Se spala pe maini , pe ochi si pe dinti el se spala-caci igiena respecta , isi trage chilotii cei noi cu elastic lat pe care scrie *Asta-i fata*, un reper minunat pentru evitarea incidentelor, cu fanta pe ambele parti, ambidextru, atat pentru cei care o duc pe dreapta cat si pentru cei care o duc greu . O pereche de blugi curati , putin lasti , putin rupti in fund si-n genunchi,( offf moda asta , bat-o vina), un tricou de bumbac luat la oferta impreuna cu 3 sapunuri *FA*, portofelul si fuga la piata sa ia cele trebuincioase pentru a intra in gratiile doamnelor si domnisoarelor.
Florile ! Doamne , ce frumoase sunt!! Garoafe, trandafiri cu spini, fara spini, dulceata de trandafiri, gladiole din Laponia , panselute , orhidee in borcane cu filet , flori cu tulpina intr-o fiola cu apa, fantastic !
Si o multime de copii prin piata . Cred ca erau copii din flori. Crizanteme din Olanda!-Tocmai din Olanda? Pentru mine? Dumnezeule , am niste emotii , tocmai din tara lalelelor mi-ati adus crizantemele astea? -Da’ garoafe n-aveti? Aveti garoafe turcesti !? Ce frumos miros. A rahat turcesc?! ziceti?- Bine ca nu a rahat romanesc !-Astea ce-s ? Litiandrus !? Ce mama naibii sunt astea ? Din Lituania ? A ce miros ? A rus ? Extraordinar .
-Ghiocei n-avetzi?-Ghiocel , vino-ncoace, te cauta cineva ! -Nu, nu, ghioceii, vestitorii primaverii, sau zambile, albastrele, albastrele-ca si ochii dragei mele? Aveti ? Aveti frezii !? Cat costa o freza din asta?- A , si astea ce sunt ? Gerbere ? Are nume de bautura spirtoasa servita in momente de cumpana. Cred ca voi cumpara niste zambile. Credeti ca sunt zgarcit? Sa vedem: un fir pentru mama soacra, sa fie roz ca si relatia noastra, unul pentru mama, sa fie albastru de Voronet , unul pentru cumnata cea mare, sa fie doua, daca uita ca i-am dat unul, unul pentru cumnata cea mijlocie si pentru aia mica multa sanatate, ca nu mai am bani. Cum adica de ce ? Sunt jurnalist freelancer, ce mama naibii ! Acum trebuie sa calculez drumul cel mai scurt ca sa le multumesc pe toate, cu pierderi minime de energie si maxim de satisfactie . E simplu , de aia scriu , sa complic lucrurile. Mergem intai la alea care nu pun nimic pe masa si apoi mergem acolo unde-si dau si camasa de pe ele .
Zis si facut ! Momentan am burta plina si ma gandesc unde sa dorm de 1Martie si 8Martie !
Este iar timpul Olimpiadei de Iarna- trei saptamani magice -in care toti americanii vor sta in fata televizorului privind * American Idol*. In timpul reclamelor , unii, vor muta canalul pe *Jocurile Olimpice*, o intamplare la patru ani ,si se vor intreba, iar si iar (1)cine-i cel mai bun individ din lume la combinata nordica, (2) ce este de fapt combinata nordica si (3) cine naiba sunt nordicii.
Aproape sa aflam , vazand imaginile frumoase din orasul italian ,Torino , or cum ii zice in Italia , Viena. Or Vancouvere . Oh , am incurcat, acum e un oras frumos din Rusia, pe nume Sochi – ei zicandu-i Soci.
Este o adevarat intrunire atletica din toata lumea , mai putin Africa, America de Sud, America Centrala, Australia si o mare parte din Asia.
Jocurile au inceput vineri , odata cu neuitata ceremonie de deschidere , cu aprindera flacarii olimpice si cu floricica aia , din aer , ce n-a vrut sa devina al cincelea cerc . Cred ca era gay si protesta . Cica doar americanii au vazut asta . Apoi mi-a sarit in ochi , daca mai era nevoie , costumatia de parada trista a olimpicilor romani. Am vazut a doua zi ca au luat nota mica. Cuiva nu-i plac culorile .
Iar daca nu sunt acolo, m-am pregatit sa ma uit la toate probele cu sportivii americani, ce vor fi transmise 24 /7, printre reclamele de la American Idol, de televiziunea nationala,or sa-mi cumpar PPV,daca vreau sa vad mapamondul la:
Patinaj Artistic , Figure Skating, care este un sport foarte dramatic si complicat . Sportivii trebuie sa execute niste figuri sarite- complicate , imbracati in lebede si avand un machiaj cu care ar putea tencui o casa, oh, exagerez , nu o casa,dar doua camere, precis. Si astia sunt barbatii .Juriul pune nota in computer ,care calculeaza rezultatul final dupa o formula stiintifica simpla , adica se termina cu virgula, dupa care rusii castiga oricum ,caci , stiti voi cum e cu…
Biatlon, Biathlon : un sport distractiv , inventat de norvegieni, numit si * the yuckemeister of western Scandinavia*. Skiorii cu pusca skiaza pentru o vreme,apoi trag la o tinta, apoi iar skiaza , iar trag la tinta ; skiaza si mai mult , iar trag la tinta , si mai mult si iar skiaza , si iar trag , si trag pana ce China capituleaza.
The luge , sanie : Sportivii imbracati in costumele lui*Spider man*-intinsi pe spate intr-o saniuta mica, mica si joasa, isi dau drumul pe un tobogan de gheata . Cine scapa (cam 8%) trebuie sa treaca testul pentru droguri.Daca sunt curati, sunt declarati nebuni cu acte .
The skeleton-skeleton ( nu stiu cum sa-i zic altfel)- de fapt e aceiasi sanie mica, mica si joasa , ( or asemanatore) cu singura diferenta ca, sportivul sta cu capul in directia alaunecarii ei, pe acelasi tobogan de gheata .Castigatorii vor avea la premiere pe podium , un scaunel, caci la trecerea liniei de sosire, mai toti se opresc in bariera care le compreseaza corpul.
Cross-country Curling ,Curling: un sport care sa-i pedepseasca pe cei care nu stiu matura ; sportivii sunt inzestrati cu un astfel de instrument si curata calea unui pietroi, ce trebuie sa alunece de la o mare la alta mare. Adica de la Marea Neagra pana la Marea Baltica .
Ski-Jumping cu celebrities ; Un sport mai nou , introdus la Olimpiada sa creasca rata la TV. Competitorii sunt aliniati la rampa, isi dau drumul in golul de sub ei, apoi viteza centrifuga ,or centripeda, oricum , o viteza ii arunca in spatiu , unde se intalnesc cu gravitatea si revin pe partie, gratios , cu un Telemark or cu celebritate favorita : Erik Estrada, William Shatner, Nicole Richie, Locotenentul Uhura din Star Trek si tipul ala dezbracat din Survivor. Pe Kardasian nu-i mai vrea nimeni.
Desigur , astea sunt doar cateva probe la Olimpiada de Iarna. Mai sunt alte sporturi ca : saritul skiat cu scandura , downhill, uphill, slalom urias si pitic, o multime de metri, 500m, 750m ,1000m, 1300m, 1350m ,1325,654m, ca sa numec cateva , si 17.ooo de ore la tv cu toate extravagantele, stand intr-un fotoliu, relaxat .
Succes tuturor sportivilor ! :)
*Jurnalul unui român în State, în criză și … N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău….
De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.*
Nimic nu este mai trist pe lume decat sa te trezesti in dimineata de Craciun ca nu mai esti copil !
Sa nu mai simti racoarea podelei cand alergi in picioarele goale pana la bradul impodobit .
Sa nu mai ai sclipiri de surpriza in ochi cand descoperi miracolul .
Sa nu mai rupi ambalajul cu frenezia abandonulu .
Cand s-au intamplat ??!! poate atunci cand ti-ai strecurat picioarele goale intr-o pereche de papuci pufosi si caldurosi ?!? Cand sclipirile din ochi ti-au fost adumbrite de zile grele !? Cand pachetul cu funda sclipitoare l-ai pregatit chiar tu !? Cand ai decis sa trimeti un card electronic la 127 de * prieteni apropiati *?! Poate anul in care ai descoperit ca bradul e un pericol de foc si trebuia sa aspiri de doua ori pe zi acele. Atunci l-ai inlocuit cu unul modern – ce-si schimba culoarea la fiecare rotire , canta colinde si picura fulgi artificiali ?? Or anul cand ai fost prea ocupata si ai rezolvat *problema*cadourilor cu un plic?! Gandeste-te . Poate este anul cand ai fost pe fuga si ai inlocuit prajiturile de casa cu *de-a gata* Cine are nevoie sa mai curete castronul de crema ? or sa-l linga ?
Sa fii copil de Craciun este o minune ! este un dar ! este basmul “tinerete fara batranete” Sunt multumirile , este dragostea , recunostinta si bucuria unuia catre celalalt .Bucuria ca ne avem . (inca)
Nu trebuie neaparat sa ai copii in jurul bradului .Poti sa aprinzi o lumanare pe care ai pastrat-o de la Craciunul trecut , cu copiii langa tine . Or sa canti un colind, cand picioarele iti sunt infrigurate . Sa faci focul in camin, unde ai pus doua gutui la copt, or doua mere. Fierbi vin si-l imparti cu cel drag . E Multumirea ca esti cu El, cel drag.
Atunci nu mai este trist sa te trezesti in dimineata de Craciun ca nu mai esti copil.
Doar timpul , tristetea ,spaima, oboseala , apatia pot lua Craciunul copilului , dar nu pot lua copilul de Craciun !!!
Dimineata, cand imi sorb ceaiul aburind , ochii mi se odihnesc pe copacul din fata geamului bucatariei mele . Un copac, chelit peste noapte intr-un november , legana alene un feeder gol . Tot ce pot recunoaste mai usor , in zarva lui, sunt vrabiile, care se inghesuiesc zgribulit, in linstea gangurilor mele. E linistea inceputului de iarna , e linistea inainte de furtuna . Azi , linistea dupa….
Nu, nu v-am uitat ,am revenit, doar n-am avut timp ,zgribulitelor . Am cautat punga ramasa din primavara, dar se sfarsise. Atat mi-a trebuit . Un drum la pravalie sa aleg din zecile de soiuri , sa le multumesti pe toate si mai ales pe El.
Vrabiile obraznice nu fac mofturi . Wren ul micut , se satura cu putin , blue jay ul, sper sa-i placa. Am ales punga lui *Wagner*. Walkiriile ma sperie doar pe mine ….http://www.youtube.com/watch?v=uCE5wykkXpg
Undeva , intr-un colt , cu litere de-o schioapa ,mai zicea ceva, gen :*Cardinalul prefera inaltimile , nu se coboara la nivelul liliacului tau * Trebuie sa atarn feeder ul in crengile unui copac matur, altfel, uita .
Am umplut feeder ul si am inceput sa-l astept . La inceput nerabdatoare , mai tarziu neancrezatoare, pana cand, obosita, iarna venita peste noapte, m-a facut sa renununt .
Tot la ore matinale, cu aburul ceaiului ce se ridica in semn de intrebare,veverite obraznice si vrabii zgribulite , se alerga pe crengile copacului chel, oferindu-mi circul matinal- acrobatic,ajung la feeder in cele mai nastrusnice pozitii si inceraca sa-mi alunge din minte acele instructii scrise cu literele lor de-o schioapa. *El prefera inaltimile*
De cand hranesc * all the small things* , e o animatie galagioasa in zorii zilei ,care coloreaza grey ul cerului de december, si inveseleste gandurile aburului in semne de intrebare. M-am resemnat .
Azi , insa , cardinalul s-a coborat la nivelul meu, m-a lasat chiar sa-i fac o poza. Nu stiu de ce, dar simt ca zbor.
Acum inteleg de ce este scris asa . Sunt doar litere de-o schioapa : *Cardinalul e o pasare care prefera inaltimile , nu se coboara ea la nivelul copacului meu * Da,iarna i-a imbracat pe cei goi, copacul acela ,chelit in november…..
Trebuie sa va zic . Stiu . Chiar daca nimeni nu ma intreaba,trebuie sa aflu de ce. Curiozitatea ma omoara . Ca pe toate pisicile curioase. Unele canta, danseaza, picteaza peisaje frumoase , sunt imbracate elegant de la ora noua dimineata , frumos bronzate din luna may si chiar mai inalte. Eu*miss* curioasa. Mi se aduna atatea intrebari in varful degetelor ca mi se face greu sa mi le trec prin par (degetele) , sa-l aranjez , in valtoarea gandurilor rascolite.
Luna trecuta unii deja erau in octombrie . Da, Oktoberfest – o sa-mi spuneti , dar nu asta e important . De ce-i october cand era september ? Iar azi e deja november .
Da, frig de november rain …..http://www.youtube.com/watch?v=tqBUUAQ5a3s….
Cineva mi-a furat luna . Luna de pe cerul meu batut de vanturi. Degeaba…iPad si Kindle fire (am-ai-are) sa citesc mii de carti indesate in 200 de grame . Nici sa omori o musca nu-i bun ;)http://www.youtube.com/watch?v=Ql71toSXNRY iar teama ca o sa-mi iasa un balaur din torso , ma face sa rascolesc rafturile cu carti , sa simt acel miros al fiecarei file date si sa aleg chiar carti cu coperti groase care o sa-mi atarne pe umarul drept, acela cu bretele ,alunite si fundite, stiti voi!
O sa stau in varful patului , o terapie citita si gandita despre carti , despre flori , despre filme, despre oamenii virtuali si adevarati, despre manusi fara degete si frisca naturala- pana trece frigul .
Batrinetea vine ca o coroana pusa pe capul unui magar, cine are nevoie de asemenea domnie ?
Trupul ti-e ca un scaun descleiat, ca un dulap gaurit de carii, ca o blana falnica mancata de molii.
O glorie a lumii din care te consolezi ca ai ramas cu intelepciunea si peste care in curind se va asterne colbul.
Demnitatea asezata pe care ai capatat-o atit de greu se clatina strasnic la fiecare tusit iar trupul devine o cladire istorica pe care toti o respecta dar nimeni n-ar vrea s-o locuiasca.
Uneori capitanul e inca la carma acestei nave putrede, alteori el e demult pe fundul marii si numai lemnele, ude si necarmite cauta la intimplare un tarm eliberator.
Ce didact desavirsit e Dumnezeu ! Ne purifica printr-o umilinta finala, ne mai da o sansa de penitenta inainte de inevitabil, ne invata a trai in ciuda trupului nostru, ne obliga a cauta sens in ceea ce pare absurd : acel…. *Happy End*.
Doar cine a avut pe deget doua verighete cunoaste teama de necunoscut….
Nana e acolo, departe -aproape- dar mereu vacanta de vara . Nana sunt piersicile zemoase si ciresele pastrate doar pentru mine . Nana nu ma grabeste sa cresc atunci cand ma ajuta cu nasturii , sosetele or sireturile de la sneakers. Nana imi perie parul si-mi impleteste cozile fara sa ma doara. La film, punga cu popcorn e toata a mea. Nana poate sa alerge cu mine pe langa bike pana prind viteza. Eu si Nana ne balacim picioarele in fantana fara sa ne pese de oameni .La Nana sunt fluturas si la masa , nu doar in gradina ,pot sa zbor oricand . La Nana pe perete e desenul meu abstract , facut de mult, cand eram mica. Acum sunt mare si o ajut pe Nana sa facem cupcakes , in toate formele colorate . La Nana se merge la cules de blueberries cu tractorul si am invatat sa nu-mi fie frica sa merg repede cu bicicleta . La Nana e funny , nu stiu de ce n-are si ea un copil !
Tenisul are regulile lui . Nicaieri aceste reguli nu v-or fi mai exigente decat la * All England Club* cand gazduieste Wimbledon , unde jucatorii trebuie sa fie imbracati *almost entirely white* iar standardul nu o sa fie coborat nici macar pentru aceste talpi roz , care au fost schimbate, chiar de se numeau Federer . Nu cred ca este prea mult or prea exagerat . Fara compromisuri – cand vrei sa pastrezi traditia si standardul ridicat . La Wimbledon spectatorii sunt :*gentlemen’s* si *ladies* nu *men’s* si *women’s* si sunt rugati sa pastreze linistea .
Ballboys si ballgirls sunt prezenti la inspectia zilnica , la ora 10 am, drepti , umar langa umar , cu uniforma impecabil proaspat-scrobita , ca membrii familiei Von Trapp . Cand poarta se deschide publicului la 10:30 am fix , anuntul catre public nu o sa fie * are you ready to RUMBLE ?* ci un calduros : *Good morning ,ladies and gentlemen . We are about to open the gate . In the interest of your safety and those around you , PLEASE do not run *
Este doar acest *Old English Snobbism* care face acest turnament in tenis o experienta unica ? or traditia *sportului alb*? or poate Andy Murry care aduce acasa trofeul Wimbledon , disparut din 1936 . ?! Felicitari, oricum ar fi sa fie !
Give me the splendid silent sun, with all his beams full-dazzling;
Give me juicy autumnal fruit, ripe and red from the orchard;
Give me a field where the unmow’d grass grows;
Give me an arbor, give me the trellis’d grape;
Give me fresh corn and wheat–give me serene-moving animals, teaching
content;
Give me nights perfectly quiet, as on high plateaus west of the Mississippi, and I looking up at the stars;
Give me odorous at sunrise a garden of beautiful flowers, where I can
walk undisturb’d;
Give me for marriage a sweet-breath’d woman, of whom I should never
tire;
Give me a perfect child–give me, away, aside from the noise of the
world, a rural, domestic life;
Give me to warble spontaneous songs, reliev’d, recluse by myself, for
my own ears only;
Give me solitude–give me Nature–give me again, O Nature, your
primal sanities!
–These, demanding to have them, (tired with ceaseless excitement,
and rack’d by the war-strife;)
These to procure, incessantly asking, rising in cries from my heart,
While yet incessantly asking, still I adhere to my city;
Day upon day, and year upon year, O city, walking your streets,
Where you hold me enchain’d a certain time, refusing to give me up;
Yet giving to make me glutted, enrich’d of soul–you give me forever
faces;
(O I see what I sought to escape, confronting, reversing my cries;
I see my own soul trampling down what it ask’d for.)
Keep your splendid, silent sun;
Keep your woods, O Nature, and the quiet places by the woods;
Keep your fields of clover and timothy, and your corn-fields and
orchards;
Keep the blossoming buckwheat fields, where the Ninth-month bees hum;
Give me faces and streets! give me these phantoms incessant and
endless along the trottoirs!
Give me interminable eyes! give me women! give me comrades and lovers
by the thousand!
Let me see new ones every day! let me hold new ones by the hand every
day!
Give me such shows! give me the streets of Manhattan!
Give me Broadway, with the soldiers marching–give me the sound of
the trumpets and drums!
(The soldiers in companies or regiments–some, starting away, flush’d
and reckless;
Some, their time up, returning, with thinn’d ranks–young, yet very
old, worn, marching, noticing nothing;) 30Give me the shores and the wharves heavy-fringed with the black
ships!
O such for me! O an intense life! O full to repletion, and varied!
The life of the theatre, bar-room, huge hotel, for me!
The saloon of the steamer! the crowded excursion for me! the torch-
light procession!
The dense brigade, bound for the war, with high piled military wagons
following;
People, endless, streaming, with strong voices, passions, pageants;
Manhattan streets, with their powerful throbs, with the beating
drums, as now; The endless and noisy chorus, the rustle and clank of muskets, (even
the sight of the wounded;)
Manhattan crowds, with their turbulent musical chorus–with varied
chorus, and light of the sparkling eyes;
Manhattan faces and eyes forever for me.
Imi simt ochii, imi simt directia , prin jungla de crengi etajate, milioane si miliarde , in coridoare geometrice , verde , verde,verde, verde . Totul e atat de verde , incat eu insami nu mai sunt verde , verdele nu mai e verde , pentru ca se poarta verde fara negru, se poarta chiar verde fara alb , dar nu se poarta verde fara galben , fara albastru , mai ales albastru . Dar , nu este nici una din acestea , nu mai era verde , ci era ceva unic , imposibil , si eu nu-l mai vedeam , nu mai vedeam nimic , pentru ca nu mai comparam .Daca n-as fi vazut o pata schimbata ,intunecata , eterogena , ca un fel de gura mare , avida ! Era o fereastra . Eu insami voi reaparea acolo, mi-am spus , si mi-am simtit parca din nou trupul, culorile si trecutul solitar cu ele . Inainte . Zburam atat de repede ! Distanta era imensa , dar viteza mea o intrecea. Nimicind spatiul in linie dreapta , am avut o data mai mult acea senzatie a paharului plin apropiat de buze : ma -nteapa mirosul lui plin , e plin , e un plin al lichidului greu ,verde, pana sus , si totusi sorb si nu pot urmari la fel trecerea interioara si gustul ! Bucurandu-ma intre rasuflari , a mai ramas atat de putin , o sete uitata , remanenta , ma ia ca o spaima , de-ar putea sa ma sature ultima inghititura ,ultima, sorbita , gata, plinul e gol , golul e intreg , ce-a fost a trecut .
iti multumesc pentru toate povestile carora nu le-am aflat sfarsitul decat tarziu ! * A fost o data ca-n povesti……a fost ca niciodata*….. Multumesc sportivului , care mi-a explicat cuvintele fotbalului , strigand linga tine in tribuna Giulestiului ; Multumesc pentru Duminicile la hipodrom , unde am indragit caii si cursele . Cat se supara mama pe noi ! haha . Stii, abia acum gust *viciile* astea… La Kentucky Derby esti linga mine mereu ! Multumesc pentru arta sahului , cand te lasai batut ! Multumesc pentru vizitele la “mos Nichifor” unde mi-am descoperit arta cititului cartilor interzise ! care-i tapetau camera . Multumesc pentru cand m-ai scapat din bratele lui “ dl Tudor” caci il poceam pe *Zdreanta* mai mult decat il flocaise autorul ; Multumesc pentru*Invitatia la vals * cand l-ai rugat pe *nea Miha* sa-mi semneze cartea cu dedicatia ce m-a emotionat mult ! ( stii , inca o am si o mai rasfaiesc ) Multumesc pentru zilele *dolce far niente* la Mogosoaia in compania *nebunilor betivi* … *Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin ….de teama sa nu-mi strivesti sarutul ??…..Atunci l-am indragit pe Nichita ! Multumesc pentru toate *escapadele* de la Nestor si Capsa , la chenzina – unde ma rasfatai cu prajituri ! Multumesc pentru toate florile cumparate de la *sa-ti traiasca frantuzoaica , Conasule* uitindu-se lung la Tine ! Multumesc pentru *musica programata* de la Atheneu , Duminica dimineata ! Multumesc pentru toate drumurile deschise cu rabdare si dragoste !
Multumesc tarziu , prea tarziu caci ai fost mandru de mine ! Ai plecat repede , mult prea repede ; N-am apucat sa-ti multumesc cum se cuvenea niciodata ! Dar stiu , cineva acolo sus ma iubeste , inca ! Pentru tot iti multumesc azi si mereu, draga Tata !
Cand te-ai nascut si crescut la o ferma, judeci lucrurile altfel decat copiii de la oras de aceeasi varsta.
Un fermier bate la usa casei vecinului sau . Ii deschide un baiat de vreo noua ani. Fermierul il întreaba:
- Tatal tau este acasa?- Nu, tata si mama sunt la oras . – Dar fratele tau Howard, e acasa? -Nu, este cu ei !
Fermierul se leagana stingherit de pe un picior pe altul. Pustiul incearca sa il ajute:
- Daca aveti nevoie sa imprumutati vreo unealta, pot sa va dau, eu stiu unde sunt toate. Or doriti sa ii dau tatei un telefon ?! Fermierul vadit jenat:
- Stii… e o problema pe care trebuie sa o discut cu tatal tau. E vorba de faptul ca
fratele tau, Howard, a lasat-o insarcinata pe fiica mea Susie. Pustiul sta un moment pe ganduri, apoi spune:
– Da, cred ca e mai bine sa vorbiti cu tata . Stiu ca incaseaza $550 pentru taur si $50 pentru vier, dar nu stiu cat o sa va taxeze pentru treaba pe care a facut-o Howard.
Azi a fost racoare . O binecuvantare . Mai ales cand verile se-ntind, levantin, ca un serbet de trandafiri , poti sa te gasesti intr-o calatorie racoroasa spre miazanoapte , in jocurile Aurorei Boreale cu lumina , or sa navighezi spre tarile mirodeniilor, sau ostroavele Antile . Dar calatoria in marea interioara m-a coplesit mereu . Periplu sentimental cu oprire in portul Charme , unde vin corabiile pline de bunatati si noi ! E o placere sa ai prieteni dragi in preajma la o ocazie speciala…
Asa incepe una din povesti , rostita molcom la adapostul serii , intr-un loc special .
Ne-am asezat comod in fotoliile trase -n stofa rubinie , de jur imprejurul mesei , acoperite cu fete de masa scrobite si ne-am adancit in poveste .
Comus , zeul care prezideaza la ospete , ar aparea si el acolo , tocmai cand o salata de rucola parca atunci culeasa dintre straturile de oleandru , ar veni la masa . Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben , cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi . Mi-am pus servetul rosu in poala . Schatzi isi incepuse povestea despre *adevarata Franta*care , nu se afla la indemana nici laVersailles nici pe malurile Loirei , ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare .
Ascultam depanarea molcoma a intamplarii in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema , pentru placerile noastre , ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette ,atat de apetisante ca nu le puteai resista ! Schatzi isi mai aprinse o tigara , ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru , unde fructul migdalului amarui si melancolic celebreaza alba nunta cu pieptul de pui . Nas de vaza si codos de exceptie le fusese bechamelul , datorita caruia unirea se facuse pana la capat , adica pana la incantarea papilelor gustative ala mesenilor .
Un trandafir inbujorat , de culoarea visinei putrede anunta placerea ce urma sa vie , interzis de dulce , a desertului .
O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de baton de vanilie , se topea in zaharul pudra , precum turla bisericii in soarele de vara . Alaturi , tarta cu branza .O foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit, se impreunau de zor cu un pui de lele de sos englezesc , tot numai fructe de padure care , poposise prin nu stiu ce intimplare , aci, in farfurie . Le gustaram pe toate , asa cum venea din spusele amicului. Fericiti si usor obositi , ca dupa orice calatorie , coboram in strada sa ne plimbam pasii pe strazile tacute . Doar picaturile Barcarollei se sprijineau pe linistea serii .
Cum fuge timpul , nici macar sarbatoritul n-a observat trecerea in alta decada cu atata charme si Comus !!!
Ca sa-navem dubii ! Multumesc A ! mirodeniile sunt miraculoase :)
Cineva de fapt o multime scria despre cosmeticele favorite . N-am decat unul si se numeste deodorant Favorit, produs de S.C. Farmec S.A Cluj (musai Napoca). Zice pe tub : *Splendoareaunei dimineti de vara (ce l-a facut ales) intr-un deodorant eficace, cu nota usor citrica, ce asigura protectie si prospetime pentru intreaga zi. A se agita inainte de utilizare !* Il obtin cu mare dificultate si prin bunavointa fiecarui roman navetist transatlantic posesor al unui centicub suplimentar de valiza .
Crema de fata cumpar o data pe an, de fiecare data alta, fiindca uit ce-am cumparat data trecuta . De obicei o tin sapte opt luni, dupa care ajunge la gunoiul din baie, intr-un puseu de curatenie. Rouge nu cumpar, ca mai am unul ramas de la aniverasre ( aniversarea mea de bunica tanara , da n-as mai pune gura pe el , caci probabil e transmitator de blistere ) Fard n-am curajul sa port, ca uit de el si-l intind pe toata fata. Cu parfumurile, insa, e alta poveste, alea-mi plac, mai ales Femme clasic, si Fendi.asa rezolv Eu Uniunae EuropeanaProblema este ca daca amesteci Favoritul cu Fendi , devii o femeie de neuitat.
Mai este un produs minunat, un sapun de muiat picioarele, de la Bath and Body Works, o experienta transcedentala pur si simplu, mai ales dupa o zi de stat in picioare. Nu stiu cum se cheama dar face multi clabuci si miroase grozav, combinat cu o chocolate cu stafide si o margarita e mai ceva ca extraveralul. Happy mother’s day !
Lumina e-n geamul tau si-n paharul tau cu apa . E-n ochii tai . Esti ca un pom cu mugurii aprinsi . Lasa-ti ramurile sa porneasca . Lasa-le sa mearga pana acolo unde singure se vor opri . Acolo face ramura fruct . Alte ramuri vor incolti si vor pleca in sus din trunchiul radacinilor tale .
Nu iesi din sufletul tau , nu calatori cu alte suflete , ca niste barci fara lopeti . Barca buna cu lopetile tari e sufletul tau , e gandul tau . Pentru bratele tale numai sufletul tau are vasle potrivite . Adevarul tau numai in tine se afla si numai limba ta il poate talcui . Tu pe unul singur trebuie sa-l mantuiesti .Pe tine.
In tine se gaseste lumea intreaga oglindita pe dinauntru . Ca in bobul de mei zac in tine puterile trupului si farmecele tainelor stranse in miez. Ceea ce cauti in altii , se afla pe masura inteleseului tau in tine , ratacitorule . Nu pribegii in gradini straine , nu-ti lasa florile neingrijite si copacii napaditi de omizi . Gandeste-te bine : e cineva mai bun ca tine ? Nu este….
Avea 80 de ani, sau 90, or 100.
Greu de ghicit-pentru ca asa face timpul cu unii oameni- ii baga in buzunar si uita de ei.
Mergea ca patinatoarele, fara sa indoaie genunchii . Poate ca si zambea, desi zambetele sunt greu de vazut cand broboada era cat o patura. Lumea se dadea din fata ei , asa cum faci cand vezi oameni nebuni sau bolnavi. Paltonul ducea urme de ceara si de noroi si mirosuri multe – mult mai multe decat suntem in stare sa recunoastem . Avea o sacosa in mana si mana avea o manusa – or era doar mana – uscat . A incercat sa urce treptele pana in biserica dar, fara ajutor nu a reusit. A disparut printre oameni,apoi a iesit tinand cateva lumanari aprinse care ii aratau drumul – pe care noi nu-l mai vedem….Nu stiu daca a aprins si pentru vii ; intotdeauna cei morti au nevoie de mai multa lumina. A plecat incet, cautand din ochi -ochii celorlalti.S-a oprit langa mine si mi-a spus soptit : -doamna , te rog…
M-am aplecat – am vrut s-o ajut . A scos din sacoasa ei o punga innodata la capat. Napolitane, fursecuri,sarmale si coliva. Toate de-a valma. Amestecate cum sunt gandurile noastre cand credem ca suntem fericiti ; dulce si sarat- grau si orez- fructe si paine .
Am primit punga, am zis ce se cuvenea, si am vrut s-o sprijin .
- Nu-i nevoie , pot …
N-am auzit ultimele cuvinte – din biserica , zidurile strigau ce stiau mai bine :
*si ne iarta noua greselile noastre*
It is a beautiful sign that renewed life is upon us .
Ce intimplare , sa citesc cartea lui Andrei Plesu *Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste*, care cuprinde o multitudine de explicatii studiate si structurate de autor cat se poate de serios, chiar sub valul de flori al legendei copacului dogwood . Cartea abunda in formulari memorabile (cum ar fi: * Parabolele sunt efectul rastignirii intelectului divin pe lemnul limitelor ratiunii omenesti*), care imi provoaca mici furnicaturi si pentru cateva clipe imi innobileaza compozitia airului ce-l respir facandu-mi-l mai pretios . Si imi zic : parca as vrea sa fiu recunoscatoare cuiva dar nu stiu cui . Ridic ochii din carte si ii odihnesc pe legenda .Stiu cui sa-i fiu recunoscatoare….
Many years ago, a dogwood tree grew on a hill outside Jerusalem. In those days, the dogwood tree was as tall and mighty as an oak, and this tree was the tallest of all the dogwoods, and extremely proud of its strength.
“Something wonderful is going to happen to me,” it said to anyone who would listen. “I’ll probably become the mast that holds the big sail on a grand ship, or the main timber supporting a great house.”
Unfortunately, the huge old dogwood was cut down to become the cross to which Jesus was nailed. The tree was horrified. All its dreams of glory were smashed, and it groaned in agony as two boards from its trunk were nailed together.
Jesus took pity on the tree, even as he carried it to Calvary. “You will never be put to such use again,” He told it. “From this day on, your shape will change, even as will the world. You will become slender and sway easily with the breeze. And instead of acorns, you will bear flowers in the shape of a cross… with two long and two short petals. In the center of the outer edge of each petal, there will be nail prints… brown with rust and red with bloodstains to show the world how you have suffered.”
“Last of all, the center of your flowers will be marked as though with a crown of thorns to remind people forevermore, that you and I spent our last moments together.” And so it was. And so it is.
In Jesus’ time, the dogwood grew
To a stately size and a lovely hue.
‘Twas strong and firm, its branches interwoven.
For the cross of Christ its timbers were chosen.
Seeing the distress at this use of their wood
Christ made a promise which still holds good:
“Never again shall the dogwood grow
Large enough to be used so.
Slender and twisted, it shall be
With blossoms like the cross for all to see.
As blood stains the petals marked in brown,
The blossom’s center wears a thorny crown.
All who see it will remember Me Crucified on a cross from the dogwood tree.
Cherished and protected, this tree shall be
A reminder to all of My agony.
The Dogwood would only bloom for a very short time before and after the date of the crucifixion, the flower would have just 4 petals representing the hands and feet of Christ, they would be marked with a hole and the blood of Christ and the center of the flower would be circular raised and represent the head of Christ wearing the crown of thorns.
And so it is today, the Dogwood is a small twisted tree, it blooms at Easter and the flower….well look for yourself.
The pink dogwood is said to represent the blushing of shame for shedding innocent blood. The weeping dogwood represents a heartfelt cry over this tree’s being used to crucify Christ.
Totul a inceput Sambata . Mi-am usurat traista de moasa comunala ce-mi purta si garderoba ambulanta de : manusi , caciula, fular, sal si iar manusi – caci niciodata nu stii cu ce trebuie sa te asortezi in functie de temperatura oscilanta a lui March madness si April shower- May flowers . Semnele continuau sa se arate varatece iar Dumineca m-a cuprins febra gradinarului, sa-mi fac o manecura cu pamant, de fapt sa-mi ordonez -aranjez deck ul , sa ne putem bucura de veveritele obraznice ce ne arunca cojile nucilor in cafea .
Atata a ramas din fiica risipitoare mioritica – mana raneste floarea purtatoare , caci gradinaritul este o activitate dificila pe care unii o privesc de sus , cand nu poti sa-ti cobori privirea la * a fi samanta si a te sprijini pe propriul tau pamant *- sufletul meu a ales la urma un ghid : * Thoughtful gardening * [ Robin Lane Fox] care ma indruma cum sa-mi murdaresc mainile cu bucurie si placere ….
Luni , m-am alaturat oamenilor turisti, care se bucura de Cherry Blossoms din jurul lui Tidal Basin si care sunt la fel de spectaculari ca acesti nori de petale roz -alb .
Nunta ciresilor anul acesta a tinut fix cinci zile cu nebunia lor cu tot. Caldura neobisnuita de june i-a explodat rapid, asa ca am fost parte la parada de ciclisti , scutere , segawy ( nu stiu cum sa le zic – )http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1jpmJgi-6iw#! si faimosii Rollerbladers cu antenele atasate la helmet- sa nu auda nimic din ce-i in jurul lor . Cei mai multi , daca nu toti ,se grabesc sa ajunga la un spot unde sa le iasa poza perfecta cu un view spectacular ca si transportul lor . Putini pedestrieni stiu ca exista un shuttle la Hains Points care in schimbul unui buck primesti un * pink ticket* ce te duce la punctul culminant, Jefferson Memorial , comod si destins , facand o bucla in jurul lui East Potomac Park cu multe opriri .http://dc.about.com/od/restaurant1/a/EastPotomacPk.htm
Marti , pe strada 19 , m-a imbratisat culoarea roz a drumului spre servici . Traista de moasa comunala imi strivea umarul , cel cu bretelute si dantelute, dar nu mai era timp de vaicarit, asa ca am trecut durerea la gat . Adica mi-am atarnat *the big cam*de gat . Bucuria de *chick who click* a invins.
Miercuri, caldura ne-a aruncat pe toti in flip-flops syndrome, hats, shorts , bluzite de vara si hai la locul nestiut decat de localnici , Kenwood, and hurry up , caci joi revenim la April . Aici fauna era domestica : copii mici , copii mari , seniori si juniori , picnic matinal cu brunch la iarba verde, trubaduri de ziua ,catei mari , catei mici si eu desculta in park cu o cafea rece. ( da, Valentina , cu gheata :)
Joi, pana mai apoi , adica fix in zori de ziua, trasnete si fulgere m-au trezit cu noaptea-n cap si o temperatura ce ne-a bagat rapid in sneakers si bluejeans . Gata vara , inapoi la sezonul normal si ce-a ramas dupa nunta florilor efemere. Vin lalelele cu olandejii lor zburatori si liliacul vesel…. a lui Strauss, fiul or tatal, n-are importanta , eu cred ca al bunicii :)http://www.youtube.com/watch?v=O5LzH8uABMg
Intre sosiri si plecari, nu mai am timp decit de un spring break . Mananc in masina, invat spaniola in masina, scriu e-mailuri in masina. As dormi in masina , daca ar merge singura . Cam greu la 60 mile/h dar nu imposibil. Nu ma tund pentru ca n-am cand, or ma tund singura , unghiile mi le tai din carne ca sa *tina* o vreme, rugaciunea am stilizat-o la maxim, de fapt masina este un mediu perfect pentru toate, multe dintre accidente au fost la un fir de contesa , in timp ce rugaciunea se depana…
Citesc despre oameni care au timp de mers la ski, vad poze perfecte cu apusuri glorioase si chipuri radioase , in timp ce trec celularele dintr-o traista in alta . Caci posetele mele au devenit traiste, precum in timpurile indepartate ale copilariei, am ghiozdan. Dimineata imi fac inventarul : traista numarul unu, traista numarul doi, telefoanele, un mar, o cafea, catastifele cu nume si cifre misterioase, posta care intra si aia care iese, orarul familiei cu veniri si plecari. Am un orar realist si unul nerealist .De doi ani n-am mai purtat pantofi, doar sneakers usori si papuci de ochii musafirilor, idem pentru fusta ; am trei rochii pline de praf pe la umeri, nu mai suport ciorapii lungi, nici pantalonii de stofa, doar bluejeans. Rotesc pana la disperare aceleasi tricouri din bumbac- usor decolorate si labartate de atata spalat, in timp ce hainele mai fasonate sunt scoase din dulap o data pe an, cand merg la , la …nu vreau sa am discutii… Am un rimel care a expirat din 2010 dar mai merge la o adica si o oja cu care s-a jucat Olivia pictandu-l pe Tiny .
In schimb am parfumuri, sticlute pline sau goale, antice sau futuriste, de o pruna sau de doua. Si acum am in nari *Youth Dew* al mamei si un oarece Caron al tatei. Hubby e total insensibil la asemenea delicatesuri fandosite dar le accepta cu strambaturi de om supus la suplicii in numele iubirii. Pare sa fi capitulat de cand i-am corupt si pe baieti in delirul acesta olfactiv.
De fapt imi place sa postesc prin munca, sa ajung la asceza prin epuizare. Era o gluma, da ? or e nevoie de o vacanta .
…I’ve been very fortunate that I’ve had very few regrets in my life , but I remember when I was a kid I would think with a certain amount of anxiety that it would have been nice to be able to sit by the Mississippi with Mark Twain .
I later thought , wow, what it would have been like to be *back in time * and to be able to appreciate that level of life with love and humbleness . Even *humble* attitudes can be masks of pride.
“Tell me, if I would catch you someday and kiss the sole of your foot, you would limp a little bit afterwards, isn’t it, in fear not to crush my kiss?… “
… cand i-am deschis usa ,un buchet imens statea intre noi acoperindu-i fata ce ascundea obrajii rosii-imbujorati or infrigurati . Nu de la culoarea trandafirilor – ci de la frigul si vantul din acea zi petrecuta la un colt de strada. Zambetul intins de la o ureche la alta nu stiam daca-i de bucurie or de la inghet. Nu, nu inghetase de tot, mai avea putere :
- Sunt pentru tine, iubito- mi-a zis cu o voce ce radia bucurie si caldura , topind frigul acelei zile , cu snopul rosu de trandafiri.Era february 14, primul Valentine’s day – primul job. Nu vanduse decat jumatate din flori, restul – a fost plata in florile ramase ! I-am incalzit cu mangaieri calde obrajii inghetati , cu gandul departe ,? cand am avut asa de multe flori in brate ?? -la nunta noastra ; cu drag si cu teama or grije- nu mai stiu .- I will do the laundry, if you pay the bills….. with flowers !
In Florida e o greseala capitala sa-ti asezi privirea pe un apus de soare in iarna ta, stand pe chezlong , crezand ca te relaxezi . Furnicile de foc stiu ca esti un novice venit din nord , nu de-al casei . La noi, cei din din nord , de fapt la mine , pajistea de iarba este un echosistem prietenos , continand 53% buruieni , 46% iarba adevarata si 1% creaturi prietenoase : musculite , gargarite si furnici lucratoare care duc si aduc *obiecte* ce sunt de 800 de ori mai grele decat ele. Ele nu folosesc acele obiecte – ci doar le transporta de colo- colo ! ce or face cu ele , e un mister, pentru mine .
In Florida, insa , pajistele au o multime de organisme de prada -carnivore : crabi imensi , gata de aruncat in apa fiarta , crocodili numai buni pentru posete , serpi de toate grosimile , soparle de marimea unui catelus , paienjeni parosi ce pot manca catelusul , flamingo eleganti , egrete suple , cu sal si fara , pelicani posomorati… o intrega fauna pe care o poti admira fara sa te ameninte !
Furnicile de foc , insa , bat pe departe toate creaturile de mai sus . Nu sunt mai mari de 5 mm , dar pot ataca un picior or o mana , depinde ce ai lasat la bronzat – fara declaratie de razboi , administrandu-ti o intepatura veninoasa fara sa prinzi de veste . Apoi se zgaieste la tine cu unul din cei 5678 de ochi , sa-ti vada reactia . O si vad cum se amusa de dansul scuturat- sarit ce-l invoci ca un apucat . Locul ustura ca o arsura de gradul 4 si se inflameaza cu o basica , instant . Dupa ce scapi de atacant , dantuind , precis fuge la prietenii ei , si raspandind feromoni de bucurie le povesteste : * o caraghioasa sta acolo pe iarba si se bronzeaza , acum in January , hahaha- precis e din nord *
Sunt insa locuri prietenoase , fara povesti de groaza , in Key West, unde am o intalnite cu papa Hem …la capatul pamantului !
De ce sa nu mergem la ski ? daca raspunzi :*- pentru ca nu vreau sa fiu pentru 1/2 de an o mumie in ghips *, te asigur ca nu mai este ca in secolul XVI in Switzerland unde s-a inventat acest sport . Legenda spune ca un om pe nume Hanss traia cu familia lui in varful muntelui . Intr-o zi , fetita lui, Heidi, s-a imbolnavit si sotia lui , Brunhilde, l-a trimes urgent dupa doctor in satul din vale . Hanss , stia ca drumu-i lung cand ,a zarit, intamplator, niste doage de la butoiul cu apa de ploaie si gata idea. Le-a legat de picioare cu niste sireturi de piele de la haturile lui Grani , ce se aflau ,intamplator, acolo . A agatat doua bete , ce se aflau tot, intamplator, acolo ;siiii nu se intampla nimic .
*- Hanss, il striga Brunhilde , e Iulie, nu-i zapada * !
Si asa Hanss a plecat pe picioarele lui in satul din vale sa-l aduca pe Dr.Oetker care, i-a vindecat fetita , cu lipitori ! Asta i-a dat de gandit si a doua zi a inceput sa se joace cu niste scaune si niste stalpi de metal, imensi , si niste motoare putrnice , si kilometri de cablu , ce se aflau ,intamplator, pe acolo . La caderea noptii totul era gata .
* -Uite , Brunhilde , a spus el , o persoana curajoasa poate sa stea atarnata in scaun si sa ajunga in varful muntelui pe cablul *.
*- Daca tu crezi ca -mi plac povestile astea, a spus Brunhilde, esti nebun .*
*- Nu vorbesc de noi, zice Hanss , noi vom sta aici,sus, si doar colectam o gramada de bani de la persoanele curajoase *.
Si asa s-a nascut industria ski ului modern . Azi sunt mii de statiuni cu partii de ski ,care la ora opt dimineata sunt gata cu conditiile lor excelente cu tot, toate controlate de expertii oficiali ai partiilor din standardele lumii- cu persoane curajoase – pe gradele de dificultate: (*Extrem Superb* -cand zapada or gheata le vezi perfect – pana-n vale . Or, *Foarte bun* precis statiune asta e in Bahamas
Pentru ca skiorii au diferite grade de abilitati , statiunile ofera diferite partii , colorate diferit , in functie de dificultate, cam asa : Verde; usor , Albastru :usurel , Negru: asa- si- asa. Daca esti incepator vrei sa stai departe de- asa-si-asa, chiar si in Aspen or Vailno matter , somewhere in Colorado unde de fapt partia e un adevarat munte. Nu intamplator si locul cu cele mai multe clinici specializate in accidentele la genunchi .
Aceste clinici sunt la poalele muntelui unde doctorii stau la soare discutand despre Bahamas, cu bisturiul in mana , gata de operat cand, la fiecare cinci minute un strigat anunta un pacient ce tocmai a cazut prin acoperis .
Desigur, sa nu ajungi in discutia acelor doctori, ai nevoie de cateva lectii de ski. Mai toate statiunile au scoala de ski si instructori ce te vor inrola ,aproximativ, pe varsta si pe abilitatea ta , fara sa-ti mentioneze ca de fapt ceilalti sunt membri secreti ai echipei Olimpice de slalom la ski. Cum asa, o sa ziceti . Pai asa : Instructorul te duce pana in varful muntelui apoi zice : *-urmeaza-ma* si incepe sa faca curbe gratioase , perfect controlate pe stanga si pe dreapta. Colegii tai de varsta si abilitate, dupa ce au schimbat o ocheada cu instructorul,il urmeaza, si par sa fi facut asa toata viata. Unii mai cad dar se ridica fara probleme .
Hmm, e simplu , gandesti, si vrei sa fii la fel de gratios cand, de fapt pornesti cu viteza ce-ti pune costumul de ski in flacari de la frecarea cu atmosfera, tintind direct in josul partiei ca o cometa ce intra direct in clinica de la poalele statiunii, deranjand chirurgii din discutia lor despre Bahamas. Cum zaci acolo jos, auzi un ras Olimpic de sus si vocea instructorului :*- data urmatoare , tine genunchii indoiti !*
Dar asta nu trebuie sa te descurajeze . Aminteste-ti : fiecare cade la inceput . Adevaratul castigator se ridica , se scutura si face semn sa i se aduca un cocktail – si nu uita : tine sparancenele indoite incruntate …
…Thank You to all who are here, who were here, who passed by, who stayed, to all who in countless (un)known ways made the world around them a more Beautiful Place !
Welcome 2013! May you be a Year of Blessings, in whichever form they might appear, of health, small joys and big joys, wider opened eyes -to see more of the beauty of this world and of its people !
May you all be Well, share Goodness and Beauty around you and have them inside as well, and let’s just enjoy this Beautiful Life !!!
.Time and Love.
The only Christmas presents that people – of any age – really want.
Go to it – go on – shut down your computer and go gift the best gift you’ll ever give anyone. YOU.
Au fost zile în care am scris (ne) intrerupt, aruncandu-ma pe taste ca un copil pe pachetele de Craciun , tipand de placere cand traiam bucuria unui joc de cuvinte, scriind randuri pentru oamenii care treceau pe sub fereastra mea. Adancindu-mi degetele în visurile lor nescrise, tastele incepusera sa aiba ticuri in fantasmele lor, eu insami am trait cateva vieti din pixeli, incercand sa fiu o anonima nesingura.
Multi dintre cei in viata au murit de mult dar inca isi mai ridica statuie in inima mea, prin insemnarile pe care le publica datorita HiTech-ului de postari programate, cu ajutorul caruia ne amagesc zilnic cu pestii pe care i-au prins, pisicile de care se mangaie, copiii si nepotii de care intinerim, muntii de care se catara, cainii de care se plimba, jazz ul de care se festival, vinul de care se bea, si screenshot urile din propriile intamplari.
Tuturor va multumesc – dorindu-va un Craciun Fericit si Sarbatori Magice ! xxxx,J
ps. hush , da, exista Mos Craciun or Santa Claus:)
Uncle Bebe citeste fetelor. *Oh, my hero !*, spune Olivia batind din gene cum numai ea stie si ma intreb daca aroma ironica e reala sau imaginara. Se storcoseste intre mine si el, facindu-si loc cu fundul si coatele, apoi se intoarce spre mine zicind *nana de copii care strica jucarii* si se amuza. Apoi vrea o perna, apoi doua, apoi vrea pledul. Foile ce le frunzaream sunt acum undeva sub perne, o parte sunt pe sub pat. Firul s-a rupt undeva intre tratamente cu alphahydroxyd si vitamina C, fete japoneze sperietoare ma privesc din povestea cu fantome, stau cu fundul jumatate in pat , jumatate in aer . In cele din urma facem loc celor doua papusi, iepurasului, lui Tiny, broastei testoase, ardeiului iute cu sombrero si mai e inca spatiu locativ, ca-n povestea cu manusa. *Cine face pirt, pleaca din pat !* anunta cu dezinvolta gratie si aplomb little monkey. Orice, numai nu v-ati ascunselea. *Nana, hai de-a v-ati ascunselea, tu numeri !* striga ea. Acum uncle Bebe’ o ia in spinare si ea sta asa, spinzurata si chinuita, cu gura pina la urechi si lacrimi pina-n barba de la rasul nestavilit. Jocul se potoleste brusc la venirea lui Bunicu’, vraja se destrama, noapte buna.
Lumea se termina azi ? Daca nu, esti norocos deoarece ,evident, nu citesti povestea aceasta pentru ca nu ai conectie la internet in buncarul subteran in care te-ai ascuns din cauza ca lumea se sfarseste azi , dupa Mayan Calendar . Este 12/12/12 . S-o luam usurel : Salveaza-te . Aduna-ti lumanarile ramase de la Sandy Hurricane si te vei trezi dupa multe luni in Africa,or la multe nunti . Cand a fost doar 11/11/11 si s-a crezut ca lumea se sfarseste chiar la inceputul lui 2012 la miezul noptii – miezul noptii unde ? Greenwich- adica timp ?? timpul standard ? N-ai avut timp sa te gandesti la detalii . Trebuia sa stochezi conserve, apa, bateri, filme neperisabile si hartie higienica . Lumea nu s-a sfarsit – iar cei ce stiu cel mai bine sunt cei ce au demisionat si din slusjba si din casatorie- asteptand revelatia apocalipsei cu groaza or bucurie . Daca tot nu s-a intamplat nimic, hai s-o extindem la 12/12/12 . Ah , dar daca este o greseala de tipar si e 12/21/12 ( daca esti optimist , au mai ramas noua zile) Si cu una si cu alta putem sa avem un dublu sfarsit, extra- super- califragilistic. Ce este sigur si exact,ca la matematica, singura stiinta exacta , a fost un 01/01/01 istoric , un 07/07/07 norocos,un 08/08/08 chinezesc si chiar un 06/06/06 – poarta-n casa si alte cifre cataclismice pana azi la 12/12/12 , or pana la 13/13- 1013 :) si scepticii or sa ne explice luna a trisprazecea si anul ghinioanelor …
Draga Mos Craciun , Dear Kriskringle or Santa or St Nicholas or father Christmas , anul acesta nu vreau * chesti or stuff and things*. Vreau doar sa reconditionez ce s-a deteriorat nu la Zumba or PC de-a lungul si de-a latul anilor :
O noua carte preferata .Aceasta *da bine* cu ajutorul lui Bella-un caine frumos si flocos care stia sa citeasca . Nici un mister pentru *bucate*. Nu judecati cartea dupa coperta , e mai veche decat copiii mei si numai bunica poate sa ma certe pentru pagina uzata . Nu , nu sunt pete ci perle si diamante chiar daca este deschisa din An in Paste cu maini lipicioase de acel ceva ce refuza ( inca) sa se desprinda de pe maini . Daca nu o donez la Smithsonian – este numai pentru ca nu am gasit( inca) o carte pentru * senioarele gospodine*.
. ceva de pus pe foc si ceva de protectie :stinsa si spalata de zeci de X- nu poate fi inlocuita decat de Prometheus – asa de fine imi zambeste dupa multiple sperieturi si mi-a devenit draga de-o atarn pe pereti ca o pictura faimoasa . Si cum sa nu te bucuri de un *good morning* sunshine-in cele mai bune conditii care de multe X a ramas agatat in cui in loc de gat asa a rezistat razboailor dar s-ar potrivi si un *good night* sunshine.
ceva important : here’s the list two in one , pentru economie de spatiu , loc si efort, descifrabila doar de *Deus Ex Machina* or *Enigma vs Sigaba*adica EU .
si ceva deneuitat : cand vin fetele si Santa Claus sa vedem who is the oldest person version :)
Dupa cum obisnuinta este a doua natura a omului iar deformatia profesionala este a treia- ma tot gandesc – spre disperarea celor din jurul meu si spre marea mea durere de disperarea lor- dar incerc sa admit ca gusturile nu numai ca nu se discuta ,or de gustibus …. *Nihil Sine Deo*,ca ma transform din Queen of the Castle in Cinder&#&@% ella….[ wow, pe blogul meu a inceput sa ninga . Vedeti si voi ? or ma ninge pe ochi ? Dar asta-i doar o paranteza]. Sa-mi revin : deci , dupa ce am fost o gramada de ani guinea pig- al fiului meu cel mic pe timpul scolirii, acum , la inceputul pascutului in campia muncii lui- am devenit *mediu*.
Daca ma zareste cu un dumicat de paine pe care asez un strop de unt , primesc un :* -da cholesterololul tau ce spune ?* Cand ma prinde ca intind mana spre un cookie – ma impusca un :*- n-ai voie zahar !*- O suvita de bacon langa ou e crima si pedeapsa gata condamnata :*- Nu prajit . O sa mori !* Da, toti murim- ripostez – de ce sa fiu o exceptie ? sa mor sanatoasa ? daca-s sanatoasa nu mai mor si ajung mai celebra ca *Behind the beautiful forevers*.
Ca sa facem pace, i-am aratat noii mei papuci nebuni- fermecati de *lightrunner or lightrunning* heck know – alergatorul sa fie usor or sa alerge usurel- eu alerg cu pasul voinicului- si ma poarta trei ture de vis in jurul pond ului dimineata pe racoare cand el inca sforaie si cred ca pana si ei , papucii veseli, ma lasa sa ating ce-mi interzice drastic – cu deformatia lui profesionala cu tot !
I-a privt cu invidie , ( abia acum realizez ca se asorteaza cu backpack ul lui- Nike- si de la …COOLLL) Nu se astepta la atata *extravaganta*- apoi mi-a zis *ca am crescut in ochii lui*. M-a bufnit rasul si l-am bagat in incurcatura :- eu cred *c-am scazut*. Nu m-a inteles .
Iarasi , nu conteaza cum zicem or facem , cum o spunem or nu , e Christmas time ! Programe , petreceri , liste , cumparaturi , decorat afara , decorat ‘nauntru, prajituri , cadouri , impachetat , expediat or asezat si asteptat prima zapada , uitat la filmele vechi care o data te-au speriat or la filme noi care te vor speria — just kidding …
Mereu o sa fie ceva in timpul sarbatorilor de iarna care vor aduce bunul si frumosul din oameni or, uneori , hachite : adulti morocanosi , copii cu pretentii , frictiuni intre frati si surori , frustrari ca n-ai realizat ce ti-ai dorit , frustrari ca ai relaizat ce n-ai dorit… si lista ramane deschisa ce ? n-aveti o astfel de lista ?? nu va cred .
Si cu toate acestea , ador *Christmas stories* filme din copilarie or povesti clasice care nu imbatranesc niciodata . Nu ma plictiseste *A Christmans Carol* in original- Dickens, desigur – care mi-a fascinat-speriat-intristat – luminat copilaria .
*You may be an undigested bit of beef, a blot of mustard, a crumb of cheese, a fragment of underdone potato. There’s more of gravy than of grave about you, whatever you are!* Gravy–grave, hahaha, acum nu ma sperie . In sfarsit , a trebuit sa ma fac batrana sa apreciez acest umor :)
*There are some upon this earth of yours,’ returned the Spirit, ‘who lay claim to know us, and who do their deeds of passion, pride, ill-will, hatred, envy, bigotry, and selfishness in our name; who are as strange to us and all our kith and kin, as if they had never lived. Remember that, and charge their doings on themselves, not us.*
Aceleasi probleme – *atunci si acum*-aproape nimic diferit – doar niste secole. Cum sa uiti intelepciunea lui Tiny Tim?*And how did little Tim behave?* s- o intrebam pe Mrs Cratchit,….*As good as gold* spune Bob, *and better. Somehow he gets thoughtful, sitting by himself so much, and thinks the strangest things you ever heard. He told me, coming home, that he hoped the people saw him in the church, because he was a cripple, and it might be pleasant to them to remember upon Christmas Day, who made lame beggars walk, and blind men see.*
Si un ultim pasaj : *He was conscious of a thousand odors floating in the air, each one connected with a thousand thoughts, and hopes, and joys, and cares, long, long, forgotten.* :) ….. Sperante si bucurii….*God bless us, every one*!
Cum abia am terminat A Big Apple Christmas, iar la Rockefeller Center, bradul adus din New Jersey a fost luminat cu mii de luminite , m-am intors in timp si sunt iar *copilul bartan* in preajma de sarbatori. …. O sa ma ninga pe aripi …
Voi aveti o poveste favorita de Craciun ? o carte ce te face iar copil ? Noua or veche ?
Ora sase dimineata. Ceasul suna de doua ori, caci si postasul suna intotdeauna de doua ori . Deschid un ochi. Ma straduiesc sa fac o fanta si la al doilea. Ma pufneste rasul dupa care ma amuz : rad la ora sase ? Si la 9 cand ajung la servici sunt gata nervoasa ? Sotul ma scutura delicat , probabil bazai cand gandesc. Mai incearca odata :- hei, tu nu te trezesti??
Ceasul mai suna odata prelung , a jale, precum suna sirena lui Roaita la Grivita, sectia *asamblare*. Ce vremuri ! Dau sa ma ridic , dupa care zic in gand , ca doar nu era sa zic cu voce tare:- Mai stau 5 minute. Adorm imediat, uitand sa pun ceasul sa sune peste 5 minute, asa ca ma trezesc la 9, lucida si extrem de energica , ma felicit in gand , ca doar nu cu voce tare si ma gandesc sa ma premiez cu inca 5 minute de somn. Ma premiez , nu aplauda nimeni, asa ca ma intorc pe dreapta si virez iar in imparatia viselor. Aici, ce sa vezi ? Toata lumea doarme ! Si eu cine sunt sa-i deranjez ? Asa ca ma culc si-n vis, tot eu, dar aia din vis de fapt si ma gandesc ca macar unul din noi sa se trezeasca pe la 12.
Ceea ce nu s-a intamplat. La ora 13 ma ia o foame de trebuie sa ma ridic. Dau sa ma ridic… cum adica dau sa ma ridic ? De ce nu iau sa ma ridic ? De ce trebuie neaparat sa dau ? Ma rog , dau-iau sa ma ridic dar efortul e mult prea mare incat ma ia somnul. Adorm fericita cu gandul. Cu gandul ca am incercat si nu s-a putut. La ora 15, deschid pleoapele, ochii imi sunt impaienjeniti, dau cu mana si alung paianjenul. Fac repede o socoteala cat mai e pana la plata . 3 zile ! 3zile ! Poate ca era bine daca ma duceam la servici . Asa era normal. La urma urmei era prima zi de munca dupa vacanta . M-am hotarat : ma duc la plata , daca sunt multumita , mai dorm. Daca nu,il trimit pe hubby sa-si caute un al doilea servici ca nu se mai poate !
Cel mai mult aud , ca o expresie a spiritului festiv de sarbatoare , ” Jingle bell, jingle bell , jingle bell rock ! “……..in a frosty air….
Jingle bell…. ” BANG”… opriti zurgalaii :)
Sa incercam ” The little drummer boy ” Micul tobosar e un colind dragut pentru primele 35 de minute . Ce te face sa-l ” BANG” si pe el , e refrenul : ” pa-rum-pum-pum ” Toba nu face pa-rum-pum-pum , ci ” rat-a-tat-tat ” ! intrebati orice tobosar, sa vedem ce zice !
Apoi , ” the ox and lamb kept time ” hmmm , chiar asa??!! danseaza in ritm de castagnete ?or ce danseaza domesticii acestia?? macarena?
Daca esti persoana care vede de bebelus , si cineva bate toba pana la rum- pum-pum-tat-tat… ii iei betele din ritm , sa adormi bebelusul . Doar copiii inteleg acest ritm .
Adultii , canta la petreceri doar melodii usor de memorat cu cuvinte ca : ” la”, ” la”, ” la” si ” la” . Imaginati-va ” The twelve days of Chrismas ” > Abia se ajunge la “‘inelele de aur” or pana la ” gastele stau pe oua ” si se uita sirul invers al colindului . Nu-i de mirare , in timpul acesta lovit de criza , cand fiecare trebuie sa-si aminteasca pinul de la ATM , si cele 325 de parole de la computer , e aproape imposibil sa-ti amintesti ” ce ti-a dat adevarata dragoste in cele 12 zile ale Craciunului ” si atunci…la ,la, la, la si la…. e mai simplu :)
huh, too much eggnog !!! just kidding ! I love Carlos !
Azi a fost racoare . O binecuvantare . Mai ales cand verile se -ntind , levantin, ca un serbet de trandafiri , poti sa te gasesti intr-o calatorie racoroasa spre miazanoapte , in jocurile Aurorei Boreale cu lumina , or sa navighezi spre tarile mirodeniilor, sau ostroavele Antile . Dar calatoria in marea interioara m-a coplesit mereu . Periplu sentimental cu oprire in portul Charme , unde vin corabiile pline de bunatati si noi ! E o placere sa ai prieteni dragi in preajma la o ocazie speciala…
Asa incepe una din povesti , rostita molcom la adapostul serii , intr-un loc special .
Ne-am asezat comod in fotoliile trase -n stofa rubinie , de jur imprejurul mesei , acoperite cu fete de masa scrobite si ne-am adancit in poveste .
Comus , zeul care prezideaza la ospete , ar aparea si el acolo , tocmai cand o salata de rucola parca atunci culeasa dintre straturile de oleandru , ar veni la masa . Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben , cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi . Mi-am pus servetul rosu in poala . Schatzi isi incepuse povestea despre *adevarata Franta*care , nu se afla la indemana nici la Versailles nici pe malurile Loirei , ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare .
Ascultam depanarea molcoma a intamplarii in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema , pentru placerile noastre , ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette ,atat de apetisante ca nu le puteai resista ! Schatzi isi mai aprinse o tigara , ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru , unde fructul migdalului amarui si melancolic celebreaza alba nunta cu pieptul de pui . Nas de vaza si codos de exceptie le fusese bechamelul , datorita caruia unirea se facuse pana la capat , adica pana la incantarea papilelor gustative ala mesenilor .
Un trandafir inbujorat , de culoarea visinei putrede anunta placerea ce urma sa vie , interzis de dulce , a desertului .
O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de baton de vanilie , se topea in zaharul pudra , precum turla bisericii in soarele de vara . Alaturi , tarta cu branza .O foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit, se impreunau de zor cu un pui de lele de sos englezesc , tot numai fructe de padure care , poposise prin nu stiu ce intimplare , aci, in farfurie . Le gustaram pe toate , asa cum venea din spusele amicului si, fericiti si usor obositi , ca dupa orice calatorie , coboram in strada sa ne plimbam pasii pe strazile tacute .
Cum fuge timpul , nici macar sarbatoritul n-a observat trecerea in alta decada cu atata charme si Comus !!!
Ceva timp in urma , langa cutia de donatii statea o notita : ” fa o donatie masurabila cu bucuria Ta “… O doamna invarsta a lasat $10 murmurand: “- Multumesc Doamne ! ce bucurie , vin copiii in vizita ” . Dumineca trecuta , aceeasi doamna , am vazut-o lasand sa -i cada $20 cu mana tramuranda , in timp ce zicea : “- multumesc Doamne ! au plecat ” … Toti ne iubim copiii . Anticipam venirea lor in vizita . O sa fie ca odinioara ! Ei bine , nu mai este ca odinioara ! Doar credem ca o sa fie ca atunci cand ei erau copii , si noi , parintii , faceam regulile . N-am anticipat niciodata ca o sa-L luam de la airport . V-am zis cum L-am asteptat prima data ??!? Cu baloane, flori , afise…lipsea fanfara . Ba mint , caci bucuria adultilor intona ” welcome home ” my son ! Anul urmator , inconjuram airport ul , si cand ne-a zarit, am incetinit , a aruncat bagajul si pe el , pe geam , intr-un salt cascadoresc . Anul trecut a sunat din terminalul airport-ului : “- Mom , who’s going to pick me up ??” Am intrebat : “-who is this ?” el : “- It’s your son ! ” – I have no son ! . Nu stiu de ce am zis asa ….. cred ca l-am pierdut in labirindul : Exit . Merge. Stay- In -Left- Lane . Right -Lane -Must -Turn-Right .Car-Left -Unattended-Will-Be-Towed- Away. Bus-Lane-Only. Arrival-Departure…. De mult , am fost o mama care I-a invatat sa-si stranga dupa ei , sa-si tina camera in ordine, sa-si faca un sandwich , sa-si spele lucrurile . Acum, cand vine acasa, regulile sunt uitate . Umblu dupa El ca un maitre d’hotel care asteapta un bacsis bun. “- ti-e foame ? , vrei sa-ti pregatesc ceva ? ai lucruri de spalat ?” Mananc cand vrea El sa manance , pregatesc ce stiu ca-I place , ca sa fiu informata : ” I ‘m going out with friend ” , lasandu-ma cu o privire fara speranta . In vizita lui , viata mea se schimba . N-am masina, masina de spalat e setata pe extra maxim, pentru doua sosete si un T-shirt , telefonul suna permanent , si nu-i pentru mine ….. La sfarsitul vizitei , gasim timp sa facem doua sandwich uri si sa conducem spre airport . Intoarcerea spre casa , singura , imi arata ce ordonata si linistita e viata mea . Imi place linistea . Remote control ul e recuperat din sacul de rufe si asezat pe TV ; cutiile aproape goale cu lapte si juice sunt aruncate din frigider ; prosoapele ude sunt in masina de spalat ; baia are iar aspect sanitar . E iar lume mea . De ce ma plang !!! ??? cum trece timpul……abracadabraaaa!
Originally posted on 
Ceva timp in urma , langa cutia de donatii statea o notita : ” fa o donatie masurabila cu bucuria Ta “… O doamna invarsta a lasat $10 murmurand: “- Multumesc Doamne ! ce bucurie , vin copiii in vizita ” . Dumineca trecuta , aceeasi doamna , am vazut-o lasand sa -i cada $20 cu mana tramuranda , in timp ce zicea : “- multumesc Doamne ! au plecat ” … Toti ne iubim copiii . Anticipam venirea lor in vizita . O sa fie ca odinioara ! Ei bine , nu mai este ca odinioara ! Doar credem ca o sa fie ca atunci cand ei erau copii , si noi , parintii , faceam regulile . N-am anticipat niciodata ca o sa-L luam de la airport . V-am zis cum L-am asteptat prima data ??!? Cu baloane, flori , afise…lipsea fanfara . Ba mint , caci bucuria adultilor intona ” welcome home ” my son ! Anul urmator , inconjuram airport ul , si cand ne-a zarit, am incetinit , a aruncat bagajul si pe el , pe geam , intr-un salt cascadoresc . Anul trecut a sunat din terminalul airport-ului : “- Mom , who’s going to pick me up ??” Am intrebat : “-who is this ?” el : “- It’s your son ! ” – I have no son ! . Nu stiu de ce am zis asa ….. cred ca l-am pierdut in labirindul : Exit . Merge. Stay- In -Left- Lane . Right -Lane -Must -Turn-Right .Car-Left -Unattended-Will-Be-Towed- Away. Bus-Lane-Only. Arrival-Departure…. De mult , am fost o mama care I-a invatat sa-si stranga dupa ei , sa-si tina camera in ordine, sa-si faca un sandwich , sa-si spele lucrurile . Acum, cand vine acasa, regulile sunt uitate . Umblu dupa El ca un maitre d’hotel care asteapta un bacsis bun. “- ti-e foame ? , vrei sa-ti pregatesc ceva ? ai lucruri de spalat ?” Mananc cand vrea El sa manance , pregatesc ce stiu ca-I place , ca sa fiu informata : ” I ‘m going out with friend ” , lasandu-ma cu o privire fara speranta . In vizita lui , viata mea se schimba . N-am masina, masina de spalat e setata pe extra maxim, pentru doua sosete si un T-shirt , telefonul suna permanent , si nu-i pentru mine ….. La sfarsitul vizitei , gasim timp sa facem doua sandwich uri si sa conducem spre airport . Intoarcerea spre casa , singura , imi arata ce ordonata si linistita e viata mea . Imi place linistea . Remote control ul e recuperat din sacul de rufe si asezat pe 
windwhisperer
