Haaretz
| Haaretz | |
 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Țara | Israel  |
| Tip | cotidian |
| Format | Berliner |
| Proprietar | Familia Schocken (60%) M. DuMont Schauberg (20%) Leonid Nevzlin (20%) |
| Editor | Aluf Benn[1] |
| Data fondării | 1919 |
| Afiliere politică | liberal, stânga |
| Limbă | ebraică și engleză |
| Sediu | Tel Aviv, Israel |
| Tiraj | 72.000 (week-end: 100.000)[2] |
| ISSN | [1] |
| Prezență online | |
| www.haaretz.co.il (ebraică) www.haaretz.com (engleză) | |
Modifică date / text  | |
_DAILY_OF_THE_EARLY_20S.jpg)
Haaretz (în ebraică הארץ) (lit. „Țara [Israel]”, inițial Ḥadashot Ha'aretz – ebraică חדשות הארץ, pronunțare în ebraică: [χadaˈʃot haˈʔaʁets] – „Știri din țară [Israel]”[3]) este un ziar israelian. El a fost fondat în 1918, fiind în prezent cel mai longeviv ziar care continuă să apară în Israel, iar acum este publicat în format Berliner atâr în ediția ebraică, cât și în ediția engleză. Ediția în limba engleză este publicată și vândută împreună cu International New York Times. Atât ediția în ebraică, cât și cea în limba engleză pot fi citite pe Internet. În America de Nord, el apare ca un ziar săptămânal, combinând articole din ediția de vineri cu un breviar din restul săptămânii.
Este cunoscut pentru opiniile sale liberale și de stânga în chestiunile de politică internă și externă. Începând din 2016, ziarul a avut o rată de expunere pe zi lucrătoare de 3,9% în Israel.[4][5]
Cuprins
Istorie și proprietari[modificare | modificare sursă]
Haaretz a fost publicat pentru prima dată în 1918 ca un ziar sponsorizat de administrația militară britanică din Palestina.[6] În 1919 el a fost preluat de un grup de sioniști de orientare socialistă, proveniți în principal din Rusia.[7][8] Ziarul a fost înființat oficial pe 18 iunie 1919 de către un grup de oameni de afaceri, printre care proeminentul filantrop Isaac Leib Goldberg, și a fost numit inițial Hadashot Ha'aretz („Știri din țară”). Mai târziu, numele a fost scurtat la Haaretz.[9] Secțiunea literară a ziarului a atras importanți scriitori evrei ai timpului.[10]
Ziarul a fost publicat inițial în Ierusalim. Între 1919 și 1922 a fost condus de mai mulți redactori printre care și Leib Yaffe. Apariția sa a fost sistată o scurtă perioadă din cauza pierderilor financiare și redeschis în Tel Aviv, la începutul anului 1923 sub conducerea redactorului Moshe Glickson, care a deținut acest post timp de 15 ani. Primăria orașului Tel Aviv i-a acordat ziarului sprijin financiar prin plata în avans a viitoarelor reclame.[11]
Salman Schocken, un evreu german sionist care deținea un lanț de magazine din Germania, a cumpărat ziarul în 1937. Fiul său, Gershom Schocken, a devenit redactor-șef în 1939 și a deținut această poziție până la moartea sa, în anul 1990.[12]
Până în august 2006, familia Schocken a deținut 100% din acțiunile grupului Haaretz, dar atunci editorul german M. DuMont Schauberg a achiziționat 25% din acțiuni.[13] Înțelegerea a fost negociată cu ajutorul fostului ambasador israelian în Germania, Avi Primor.[14] Această afacere a fost considerată una controversată în Israel deoarece tatăl lui DuMont Schauberg, Kurt Neven DuMont, a fost membru al Partidului Nazist German, iar editura sa a promovat ideologia nazistă.[15]
Pe 12 iunie 2011 s-a anunțat că omul de afaceri ruso-israelian Leonid Nevzlin a achiziționat o participație de 20% în grupul Haaretz, cumpărând 15% de la familia Schocken și 5% de la M. DuMont Schauberg. Aceasta înseamnă că familia Schocken deține acum 60% și M. DuMont Schauberg și Leonid Nevzlin câte 20% fiecare.[16]
Management[modificare | modificare sursă]
Politica editorială a ziarului a fost definită de către Gershom Schocken, care a fost redactor-șef din 1939 până în 1990. I-a succedat în calitate de redactor-șef Hanoch Marmari. În 2004, David Landau l-a înlocuit pe Marmari și a fost urmat de Dov Alfon în 2008. Actualul redactor-șef al ziarului este Aluf Benn, care l-a înlocuit pw Alfon în August 2011. Charlotte Halle a devenit redactor al ediției în limba engleză în februarie 2008.
Birouri[modificare | modificare sursă]
Clădirea ziarului Haaretz este situată pe strada Schocken din zona de sud a orașului Tel Aviv.
Jurnaliști și scriitori[modificare | modificare sursă]
Prezent[modificare | modificare sursă]
- Ruth Almog – literatură, publicist
- Moshe Arens – editorialist
- Noam Ben Ze'ev – critic militar
- Aluf Benn – redactor-șef
- Meron Benvenisti – editorialist politic
- Bradley Burston – editorialist politic[17]
- Lily Galili[18]
- Doram Gaunt – editorialist pe teme de alimentație
- Avirama Golan
- Michael Handelzalts – critic teatral, editorialist
- Amos Harel – corespondent militar
- Israel Harel – editorialist
- Danna Harman – scriitor
- Amira Hass – corespondent pe teme palestiniene
- Avi Issacharoff – corespondent militar
- Sayed Kashua – editorialist satiric
- Uri Klein – critic de film[19]
- Yitzhak Laor – publicist
- Alex Levac – fotograf editorialist
- Gideon Levy – editorialist în chestiunea palestiniană
- Yoel Marcus – comentator politic, publicist[20]
- Merav Michaeli – comentator politic și cultural
- Amir Oren – chestiuni militare
- Anshel Pfeffer – chestiuni militare și politice
- Tsafrir Rinat – chestiuni ecologice
- Doron Rosenblum – satirist, publicist
- Tom Segev – istoric, comentator politic
- Ari Shavit – editorialist politic[21]
- Yair Sheleg – chestiuni religioase iudaice[22]
- Nehemia Shtrasler – publicist pe teme economice
- Simon Spungin – redactor-șef al ediției în limba engleză
- Ze'ev Sternhell – comentarii politice
- Yossi Verter – reporter politic
- Esther Zandberg – arhitectură
- Benny Ziffer – publicist pe teme literare
Trecut[modificare | modificare sursă]
- Natan Alterman
- Ehud Asheri[23]
- Yoram Bronowski – critic literar, critic TV
- Arie Caspi[24]
- Amos Elon – corespondent, editor, scriitor
- Boaz Evron
- Jerrold Kessel
- Tami Litani
- Yossi Melman – fost corespondent pe teme de informații
- Ran Reznick – redactor pe teme medicale[19]
- Natasha Mozgovaya – fost corespondent în SUA
- Danny Rubinstein – fost analist al chestiunii arabe
- Gideon Samet – comentator politic[25]
- Yossi Sarid – politician, publicist
- Ze'ev Schiff – analist militar
- Daniel Ben Simon[26]
- Ruth Sinai – redactor pe teme sociale
- Gidi Avivi – critic de muzică populară[27]
- Ze'ev Segal – redactor pe teme juridice
- Nadav Shragai
- Daniel Rogov – critic culinar
- Akiva Eldar – analist diplomatic[28]
- Aviva Lori[29]
- Pavel Wolberg – fotograf
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Aluf Benn named new editor-in-chief of Haaretz”. Haaretz. . Accesat în .
- ^ „Dov Alfon named as new Haaretz editor-in-chief”. Haaretz. . Accesat în .
- ^ „Israel”. Press Reference. Accesat în .
- ^ Sigan, Lilac (). „I'm Going to Take a Break, Sorry”. The Huffington Post. Accesat în .
- ^ „Once again, media survey puts Israel Hayom at No. 1 in Israel”. Israel Hayom. . Accesat în .
- ^ „TAU – Institute of Jewish Press and Communications – The Andrea and Charles Bronfman Center”. Tel Aviv University. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Israel — Hebrew- and English-Language Media Guide” (PDF). Open Source Center. . Accesat în .
- ^ Marmari, Hanoch (). „A fine and fragile balance”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Cohen, Yoel. „Israel Society and Culture: Haaretz”. Jewish Virtual Library. Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|nume=și|last1=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|first1=și|first=(ajutor) - ^ „Newspapers, Hebrew”. Encyclopedia Judaica. 12. Jerusalem: Keter Books. .
- ^ Tom Segev (). „Haaretz history”. Haaretz. Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|work=și|newspaper=(ajutor) - ^ Amos Schocken (). „A newspaper's mission”. Haaretz. Accesat în .
- ^ „M. DuMont Schauberg. Press-release”. Dumont.eu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Koren, Ronny (). „Germany's DuMont invests 25m euros in Haaretz”. Haaretz. Accesat în .
- ^ „Haaretz's 'Nazi problem'”. Ynetnews. . Accesat în .
- ^ Li-or Averbach (). „Russian immigrant billionaire buys 20% of "Haaretz"”. Globes. Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|work=și|newspaper=(ajutor) - ^ „Haaretz.com's Bradley Burston wins award for Mideast writing”. Haaretz. . Accesat în .
- ^ Zur Glozman, Masha (). „The million Russians that Changed Israel to its core”. Haaretz. Accesat în .
- ^ a b Asaf Carmel (). „Haaretz reporters Klein, Reznick win Sokolov Award for Journalism”. Haaretz. Arhivat din original la .
- ^ Carmel, Asaf (). „Fellow journalists to honor Haaretz commentator Yoel Marcus in Eilat”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Ari Shavit (). „No Man's Land: The idea of a city disappears”. The New Yorker. Accesat în .[sursa nu confirmă]
- ^ Elan Ezrachi, Ph.D. (). „Jewish Renaissance and Renewal in Israel”. Dorot and Nathan Cummings Foundations. Arhivat din original la .
- ^ Carmel, Asaf (). „Haaretz journalist Ehud Asheri dies of cancer at 57”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Orna Coussin (). „A compelling lesson”. Haaretz. Accesat în . Review of Arie Caspi. Hazakim al halashim (Strong Over the Weak). Xargol/Am Oved.
- ^ Aviva Lori (). „The long goodbye”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Ben Simon, Daniel (). „Daniel Ben-Simon: Why I'm leaving journalism for politics”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Avivi, Gidi (). „Irresistible look at a master”. Haaretz. Accesat în .
- ^ „News in Brief”. Haaretz. . Accesat în .
- ^ Ofer Aderet (). „Aviva Lori, veteran writer for Haaretz Magazine, passes away”. Haaretz. Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Merrill, John C.; Fisher, Harold A. (). The world's great dailies: profiles of fifty newspapers.
- Remnick, David (). „The Dissenters – Haaretz prides itself on being the conscience of Israel. Does it have a future?”. The New Yorker.
- Rosner, Shmuel (). „The People vs. Haaretz”. The New York Times. Mai multe valori specificate pentru
|nume=și|last=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|lucrare=și|work=(ajutor) - Schult, Christoph (). „Problems at Israel's Haaretz: Newspaper Without a Country”. Der Spiegel.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Haaretz en
- Haaretz he
- „About Haaretz”. Haaretz. .
