Priveam fără de țintă-n sus,
Într-o sălbatică splendoare,
Vedeam Ceahlăul la apus,
Un uriaș cu fruntea-n soare
De strajă țării noastre pus.
(Vara – George Coșbuc )
Călătorești în sus și în jos, vezi locuri noi sau revezi pe unele care ți-au fost dragi și nu te mai saturi admirând ce a tot creat Dumnezeu în cele șase zile pe care și le-a acordat pentru proiectul ăsta.
După Moieciu, n-a întrezărit o ieșire nouă, la Durău, unde nu mai fusesem de…zece ani. Alt anotimp, alt context, altă imagine.
Și pentru că drumețului îi șade bine…pe drum…am pornit din nou cu veselie și dorință și, mai ales, cu ochii larg deschiși:
De jos, pare-nfumurat.
Se ține semeț, vezi bine!
Și pen’că s-a-nnourat,
te pândește EL pe tine.
Semne bune peste tot
ca să știe fiecare
- că stă la hotel sau cort -
regulile de „plimbare”.
Am plecat la drum cu spor
și pe la prima poiată
mă-ntâlni norocul chior:
9 (nouă), cifra preferată!
Mai o treaptă, mai un hop,
drumul nu ne fu ușor.
Se-ntinse copacul tot
să ne vină-n ajutor!
Înaintând pe potecuță
vezi lucruri tot mai ciudate:
o fi oare-o…fântâniță?
sau perechea de ciocate?
Falnici brazi spre cer se-nalță
străjuind semeț cetatea.
Nu e nici urmă de ceață
așadar, deschisă-i calea.
- Unde ai plecat, surată
cu căsuța în spinare?
- Lasă, că v-ajung îndată
mi-e puțin greu la urcare!
Pe măsură ce-a urcat,
căutam natura vie
și-am aflat c-a divorțat
conul de o frunzu(r)lie
pentru că s-au supărat.
Motivul: nepotrivire.
Sus, am dat de raiul lor:
am găsit un rege…mat
din țara ciupercilor,
dar ușor cam…camuflat
La intrarea în regat
slujitorii credincioși
pălăria-au ridicat
să ne vadă curioși.
Ajunse de pe metereze,
zăceau pe pământul ud
două ciuperci siameze
ce stăteau la soare-n…nud!
În poiană, la lumină,
zeci perechi de clopoței
tot spuneau așa-n surdină:
-Hai, apropie-te, vrei?
Sătui de-atâta urcuș
și căutând loc de odihnă,
am dat peste un culcuș
curat, cu perdeaua fină.
Străjuită de stejari
se-arătă privirii mele
dup-atâtea eforturi mari,
cabana de la Fântânele.
În față, ca o grădină,
pentru oaspeți și drumeți
de flori multe plină, plină,
de mirosuri să te-mbeți.
Ce priveliști minunate!
Cerul desenat c-un nor!
Rămâi pe…nerăsuflate
de mirificul decor.
-Ce să fie?Un avion?
întrebai și eu, credulă.
Mi-au strigat la unison:
- Nu-i decât o…libelulă!
Fără niciun pic de grabă,
dansând gingaș pe o floare
și sătul de atâta treabă
sta un fluture la soare.
Călătoria s-a încheiat! Imaginile sunt din nou superbe, dar nu au putut cuprinde tot ce au văzut ochii mei urcând spre Ceahlău. Am răspuns la o provocare: campania Inegalabila Românie. Drumurile mele sper că nu s-au închis aici și că jurnalul de vacanță va avea continuări din ce în ce mai reușite. Voi folosi și acum aplicația Inegalabila Românie pentru că sunt imagini care trebuie împărtășite și celor care ne cunosc mai puțin. Pentru că trebuie să învățăm să păstrăm ceea ce ni s-a dat, să admirăm și să lăsăm locurilor sălbăticia lor. pentru că trebuie să spunem răspicat că avem o țară frumoasă, unică și inegalabilă!
